Claudia Nechita, câmpulungeanca care a ajuns la Jocurile Olimpice de la Tokyo, la box feminin, ne-a mărturisit că debutul său în lumea sportului a fost coordonat de maestrul Gheorghe Vlad, tot câmpulungean și dânsul, un nume cunoscut şi recunoscut în breaslă pentru munca sa tenace, de decenii, cu copiii şi juniorii, în special. Am fost curioşi şi nerăbdători să aflăm ce ingrediente a presărat asupra tuturor sportivilor de performanță pe care i-a pregătit de-a lungul timpului.

Ajuns acum la o vârstă onorabilă, când ringul de box nu mai este a doua sa casă, Gheorghe Vlad ne-a vorbit cu căldură și emoție despre perioadele în care se lupta să aducă renume boxului argeșean. După o carieră de mai bine de 40 de ani, amintirile sunt multe, sfaturile niciodată de prisos, și pasiunea nicidecum stinsă.

  1. Ați putea aproxima câți sportivi ați condus pe drumul către performanță?

Vin foarte mulți…la început toți vor performanța și marea performanță, dar pe parcurs sunt puțini care rămân. Îi numeri pe degete. În toată activitatea mea de peste 40 de ani am avut foarte mulți sportivi și speram că majoritatea se vor îndrepta către performanță, însă pe parcurs s-au întâlnit cu diverse probleme: școlare, financiare, de sănătate.

  • În tinerețe ați practicat acest sport – ați simțit că e necesar să cultivați și altora pasiunea de a boxa?

Mi-a plăcut, boxul a fost un sport iubit în județ. Am vrut să-mi ating și niște scopuri sportive și materiale. Eu am urmat și o facultate, Institutul de Educație Fizică și Sport din București. Am beneficiat de niște avantaje, dar a trebuit să mă despart de mulți prieteni, pentru că tot ce am făcut avea nevoie de sacrificii: să nu bei, să nu fumezi, să fii serios. A trebuit să dau totul.

Antrenorul Gheorghe Vlad, în timpul unei şedinţe de pregătire fizică cu boxerii de la CS Muscelul, pe stadionul din Câmpulung, acum două decenii
  • Care este cea mai frumoasă și cea mai urâtă parte din a fi boxer?

Boxul e un sport dur. Foarte dur. Trebuie să fii înzestrat de la Dumnezeu, să ai un organism tare, fizic și psihic. Sunt meciuri la care pierzi și totuși depui efort și există posibilitatea să renunți. Boxul e un sport grav dăunător sănătății. Am avut colegi care au murit de tineri din cauza efortului, din cauza pumnilor. O parte frumoasă era, mai ales în regimul trecut, că ne bucuram de deplasări în străinătate, nu oricine putea să plece. La un momendat fusesem în Germania (de Vest – n.r.) de 10 ori.

  • Credeți în destin?

Oo, da. Dar în același timp trebuie să faci niște sacrificii. Fără ele nu poți să faci performanță, însă, trebuie să te ocupi și de tine, de viața profesională, că nu vei face box până la bătrânețe.

  • Referitor la fosta dumneavoastrp elevă, Claudia Nechita, care a reprezentat România la box, la JO 2021, vă mai amintiți cum era când a făcut primii pași în sală?

Da, am selecționat-o de la școală. Un copil plăpând. Era ca orice tânăr care vine să practice boxul, acest sport dur, cu pumni, cu sânge…dar avea curaj. În acest domeniu mulți se apucă și puțini rămân.

  • Cum vă încurajați elevii să nu renunțe niciodată în fața greutăților?

Elevii care erau buni la carte nu puteau fi buni și la sport. Ei alegeau un drum: sport sau cartea; eu am trecut pe primul plan cartea. Nu personal, vorbesc despre toți sportivii mei. I-am îndrumat să meargă la liceu pentru a-şi alege corect calea în viață.

  • Este boxul un sport pe care femeile îl pot practica cu ușurință?

Eu am avut rezultate foarte bune cu fetele, dar e un sport greu și pentru bărbați, darmite pentru femei.

  • Ce sentiment aveți atunci când vă vedeți foști elevi atingând performanța pentru care i-ați învățat să lupte?

Mă bucur alături de ei. Îi îndrum cât pot, să se gândească la ziua de mâine. Dacă astăzi au obținut un premiu, o medalie, tot trebuie să se gândească la ce vor face a doua zi sau peste câțiva ani, când vor fi părinți. Dacă n-ai o meserie, n-ai ce să faci.

  • Ce părere aveți despre modul în care este tratat la nivel guvernamental sportul românesc?

La nivel de minister, sportului i se alocă din ce în ce mai puține șanse și resurse financiare. Dacă nu ai satisfacții materiale, alegi să faci sport de masă, fără să atingi performanța. Dar, ca o părere personală, sportul de performanță e grav dăunător sănătății, îmi pare rău că o spun. Toate organele sunt supuse unui efort dublu, triplu față de momentul în care faci sport de plăcere, de masă.

surse foto: captură video youtube/Bogdan Burhan, arhiva ziarului Muscelul, 2001

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here