Isterii estivale. Buhnici și Securitatea (Opinie)

Date:

Share post:

Este vară, este cald și este secetă. Isteria serială care lovește la interval de câteva zile pe varii subiecte internetul românesc poate fi explicată parțial de condițiile meteo. Cei mai plictisiți ar putea încerca o apropiere etimologică între a bate soarele și a fi bătut în cap. Deși nu pretindem că insolația explică satisfăcător hiperexcitabilitatea internetului românesc.

Nu știm cât de bine au surprins și fixat antropologii revoluția sexuală la nivel semantic care se petrece în România ultimilor ani. A început prin străveziul ”Puie Monta!” (mai nou subiect de bună dispoziție ministerială prin… grădinițe), apoi hăhăiala a explodat prin ilustra ”M..e PSD!” care a contribuit la legitimarea socială a sexului oral.

Însuflețire, bucurie și ochi sclipind complice, spargerea unui taboo prin verbalizarea eliberatoare, un fel de spovedanie publică, de grup. Cine se uită atent la imagini, realizează rapid că nu despre PSD era vorba acolo. Parcă și topless-ul s-a introdus în România, pe vremea lui Nea Nicu, tot via Suedia.

”Revoluția” hipsterioată a coincis cu o altă revoluție, de această dată veritabilă, reală. I-am zis PTM, de la ”pen to mouth”, derivând-o de la ATM și asta vedeți ce înseamnă pe siteurile pentru adulți. Au plimbat finii intelectuali ai țării ”m..a” din pix în gură și din gură-n pix, cu o voluptate de juiseuri, cum era numită categoria excitaților din orice în interbelic. Mircea Cărtărescu a punctat la decență, dar el nu lasă impresia lipsei de ”acțiune”, ca să nu intrăm în detalii prea…

Prin ale sale ”țâte și buci”, George Buhnici a readus în presă frazeologia anilor ’90 (”Oblio”, ”Infractoarea mov”, ș.a.), scăpată de cenzura comunistă, dar repede contenționată de pudibonderia de vitrină. Reluând maldărul de maculatură debitată pe non-tema Buhnici, simți fiorul descătușării unor energii nebănuite, la ziariști și la public deopotrivă.

Puteau să pună în text cuvintele alea fără să fie judecați sau bănuiți de grobianism. Ne-a reținut atenția Ioana Ene Dogoiu, cu memorabilul titlu ”Who the f… is Buhnici?”, care simte nevoia să scape o înjure pentru a-și dovedi prospețimea ideatică. După câți ani dedat cu pixu-n hârtie? Ni se pare mai cinstit Mădălin Hodor, cu a sa invitație directă la coit necrofil. Ajungem la al doilea subiect.

În plină campanie de legitimizare/ victimizare, cei de la G4Media au ”documentat” un cuib de vipere – emisiunea TVR ”Adevăruri despre trecut”. Ce greșiseră realizatorii? Într-un montaj cu tente oarecum feministe, lăsaseră niște cadre ale Securității să-și prezinte partea lor de adevăr și nu mixaseră înfierări din 5 în 5 minute.

Teoria redacției G4Media implică o comandă de înălbire a Securității, sincronizată cu pachetul legislativ al legilor securității naționale. Însă o astfel de mizerie relativiza întregul efort al realizatorilor emisiunii, întins pe ani de zile și pe sute de episoade, maculând o lecție televizată de istorie în simplu efort de propagandă.

Pentru că apare întrebarea legitimă: dacă s-a întâmplat odată, de câte ori s-a mai întâmplat? Și nu cumva în spatele emisiunii, stă o cabală criptocomunistă, securistoidă, care rescrie istoria într-o cheie favorabilă Ocultei cu petlițe bleu-ciel? Desigur, un artificiu jurnalistic, pentru că nu-i bănuim pe cei de la G4 de paranoia ajunsă în stadiu clinic.

Ca să fixezi un fenomen, o manifestare, trebuie să înțelegi cum gândeau personajele, actorii, ce-i anima, mobilul lor, să-i surprinzi în manifestare liberă, nemediată. Etiologul observă și înregistrează comportamentul animalelor studiat, fără a intervini. Nu forțează un rut dând animalelor stimulente, după cum nu cheamă Poliția animalelor dacă leul își înfige colții în blajina antilopă.

Cam asta și-ar fi dorit duduia de la G4. În plus, supraexpunerea unui mesaj fără nuanțe – cum cere Petre M. Iancu – are întotdeauna efect advers; e contraproductivă. În fapt, emisiunea debuta cu un titlu care spunea totul: ”Femei în securitate. Raport asupra banalităţii răului (s.n.)”.

Sunt două situații diferite, din medii și cu manifestări diferite, dar totuși foarte asemănătoare. La Buhnici au fost banii; avea o parte prea mare din piața de influencereală, e criză, e foame mare și cașcavalul trebuia reîmpărțit. În cazul celor de la TVR, meschinăria smiorcăită a pus între paranteze niște cariere clădite pe rezultate frumoase, pe o muncă cinstită și utilă societății.

Tăcerea unor istorici și chiar complicitatea în această fabricație străvezie e rușinoasă. Nu numai că apreciem curajul lui Mădălin Hodor, dar considerăm că acele înjurături scăpate în silă printre dinți și taste reprezintă singura reacție adecvată.

Însă în ambele cazuri publicul a jucat rolul de călău cu reacții instinctuale, joase, pavloviene. Ciudată presa din România: în loc să lucreze în beneficul publicului, îl folosește ca masă de manevră. Dar asta chiar mai este presă?

Alte texte de Vlad-Ionuţ Musceleanu, aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img
spot_imgspot_img

Citeşte
ŞI

Muzica zilelor noastre: Nicu și ”ZAN”

Primu`, nimeni altu` decât Alifantis. Aproape de șaptezeci, dar...

De azi de la prânz, piteştenii nu şi-au mai putut plăti taxele şi impozitele locale online

Azi, începând de la orele amiezii şi până la...

Misoginism oltenesc la un consilier local din Dolj: ”Femeile sunt niște săgeți, le folosești și le arunci”

"Consiliul Local Coșoveni (judeţul Dolj - n.r.) urmează să...

Vasile Buhăescu, fost atacant la FC Argeş, Dinamo şi Steaua, a semnat cu o echipă de judeţ

Vasile Buhăescu, fost atacant cu multe sezoane la activ...

Guvernului nu prea-i pasă de victimele traficului de persoane. Ultima ordonanţă în acest sens are carenţe grave

Guvernul României a adoptat, recent, o ordonanţă care reglementează...

Accident rutier urmat de incendiu, azi noapte, la Piteşti. Un bloc a luat foc (foto/video)

Un accident rutier între două maşini, urmat de un...