În multe dintre articolele publicate zilele acestea s-a subliniat nemulţumirea cu privire la notele mici pe care elevii le-au obţinut la simulările evaluărilor naţionale.

Însă, nimeni nu pune la zid sistemul de evaluare al elevilor, care se schimbă de la un an la altul, cu o viteză ameţitoare.

Din 2003, de când a avut loc ultima “capacitate”, modul în care elevii de clasa a VIII-a au fost evaluaţi pentru a trece la ciclul următor de învăţământ a fost unul haotic.

Din anul şcolar 2003-2004, elevii au susţinut Teste Naţionale, până în anul 2007-2008, când ministrul învăţământului de atunci, Cristian Adomniţei, a hotărât ca Tezele cu subiect unic să le ia locul, acestea urmând să fie susţinute de elevii claselor a VII-a şi a VIII-a.

În cadrul acestui nou program, şcolarii aveau de rezolvat  acelaşi model de teză la limba şi literatura română şi matematică, respectiv istorie sau geografie la clasa a VIII-a.

Media notelor obţinute la teze urma să conteze în proporţie de 50% pentru admiterea la liceu.

Printre elevii de atunci, care au prins o astfel de evaluare, m-am numărat şi eu, diferenţa dintre examenul de capacitate şi aşa-zisele “teze unice” fiind ca de la cer la pământ; şi nu numai din punct de vedere al subiectelor.

Pe fiecare an se schimba câte ceva în structura examenului: ba eram aşezaţi în clase în ordine alfabetică la nivel de unitate, ba dădeam examenul cu colegii de clasă; ba lucrările erau corectate de profesorii din afara şcolii, ba  din cadrul şcolii, ba de cei de la clasă…. şi lista poate continua.

Pot spune că am fost şi eu un cobai al sistemului de învăţământ românesc. Cred că toţi am fost!

Minunea numită “Teze cu subiect unic” nu a ţinut mult, la doar doi ani introducându-se Evaluările Naţionale.

Aceeaşi Mărie cu altă pălărie, comparativ cu Testele Naţionale dinaintea tezelor. Acelaşi sistem, examen la sfârşitul ciclului gimnazial, însă, cu subiecte mult diferite de bătrânele “teste”.

Nici simulările, contestate de mulţi azi, dar benefice, nu intrau în calcul pe atunci, elevii dând nas în nas direct cu examenul propriu-zis.

Din anul 2009, structura examenului s-a schimbat de nenumărate ori, ca şi ponderea acestuia în ceea ce priveşte nota finală de admitere.

În 2018 s-a dorit revenirea la tezele cu subiect unic, care aveau să înlocuiască media anilor de gimnaziu.

Însă, schimbarea miniştrilor a dat peste cap totul. Din nou.

Anul acesta, pe nepusă masă, elevii de clasa a VII-a a trebuit să dea simulare, decizia venind cu mult după începerea anului şcolar.

Aşadar, vrând nevrând, elevii au intrat în sala de examen. Primii care au reacţionat în urma acestei decizii au fost nu profesorii sau părinţii, ci chiar elevii, care au anunţat că vor lăsa foile albe la simulare, sătui să mai fie, cum chiar ei au spus, “cobai” pereni.

Acum, analizând la rece, din afară dar şi din spatele catedrei, profesoară fiind, nici nu mai ştim ce să înţelegem din modificările care se vor “benefice” pentru elevul român.

Programa a rămas neschimbată pentru cei din clasele terminale, aceeaşi pe care o învăţam şi  noi acum mai bine de 10 ani, însă micuţii, personalităţile şi cunoştinţele pe care le au ne lasă pe noi (profesorii de azi, copiii anilor 2000), undeva la zeci de ani în spate.

Notele pe care ei le obţin în urma acestor evaluări nu le atestă cunoştinţele şi deprinderile, ci sunt dovada vie a stresului, plictisului şi monotoniei.

Şi atunci, punem întrebarea: mai sunt sau nu elevii sau profesorii vinovaţi de notele dezastruoase obţinute la examene? Nu cumva culpa principală trebuie căutată în altă parte?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here