Plecând de la afirmația deputatului PSD Marius Manolache (foto jos), născut la Ştefăneşti Argeş, care a spus că “nu putem să punem egalitate între un demnitar și un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer sau medic”, informaticianul timişorean Ciprian Jichici (foto sus) îi provoacă pe aleșii țării să spună cu ce sunt ei mai presus decât ceilalți români şi, mai ales, de ce sunt ei, aleşii, mai presus de legi.
Prezentăm mai jos textul integral al scrisorii dlui Ciprian Jichici, fost asistent universitar, actualmente director regional la celebra companie Microsoft, către parlamentarul argeşean şi colegii dânsului.
Precizăm că misiva respectivă circulă prin mediul online şi poate fi găsită fără dificultate.
Ce răspundere extraordinară ai tu, nesimţit ordinar ce eşti, acolo unde mănânci, dormi şi votezi cum îţi ordonă şeful tău (din partid, din servicii, sau de unde o fi)?
Cu ce eşti tu mai presus de mine? Hai să vedem…
Sunt cadru didactic universitar, cu vechime de 15 ani, la care se adaugă şi cei petrecuţi pe băncile facultăţii.
Am fost olimpic naţional la cinci materii în liceu, am luat atâtea premii că nici nu le ştiu din cap. Pasiunile mele ştiinţifice sunt cloud computing, data mining şi fizică cuantică. Ştii ce înseamnă vreunul dintre aceşti termeni, măi infatuat ordinar ce eşti?
Cu asta am lămurit-o, hai să mergem mai departe. Am construit de la zero (fără tată şmecher, securist, primar etc…) o firmă care a împlinit anul trecut 15 ani.
Lucrează numai în privat, nu dă tunuri, îşi plăteşte toate impozitele. Sunt recunoscut internaţional ca unul din cei mai buni specialişti IT în aria mea de competenţă.
Vorbesc anual la câteva zeci de evenimente naţionale şi internaţionale, şi asta nu pentru că „dă bine” să fiu invitat, ci pentru că oamenii sunt interesaţi de ceea ce spun. Tu ce ai realizat, măi extraordinarule?
Sunt zile în care lucrez până la 10-12 ore. Multe dintre weekend-urile mele sunt presărate cu activităţi profesionale.
Să nu mă înţelegi greşit, profitorule, nu mă plâng şi nu mă victimizez. Fac ceea ce fac şi cât fac pentru că îmi place foarte mult. Mă pricep bine, am rezultate şi satisfacții.
Produc pentru mine, pentru cei care depind de mine (colegii mei de la firmă, partenerii de business) şi pentru statul român.
Plătesc impozite pe venituri, pe clădiri, pe profit, TVA, taxa de drum, acciză pe combustibil, şi multe altele.
PLĂTESC, înțelegi, lipitoareo? Îmi justific existenţa în această societate, şi, muncind pentru mine şi familia mea, contribui la bunăstarea comunităţii.
Tu câte ore munceşti pe săptămână, extraordinarule responsabil?
Că te văd aproape în fiecare miercuri în avion, şi nu în ăla care aterizează la Bucureşti.
Ai dreptate, nesimţitule, nu se poate pune semnul egal între noi”.
