Pe lângă măsurile de genul ordonanţelor militare, care au rol strict de prevenire a răspândirii coronavirusului, şi de cele (firave, încă) de ajutorare a mediului de afaceri privat, ţara mai are nevoie şi de măsuri pentru a preveni şi combate criza socială care ameninţă să vină peste noi, cât de curând.

„Pandemia de coronavirus a declanșat și o criză socială destul de complicată care se va accentua pe măsură ce trece timpul și pentru contracararea căreia autoritățile trebuie să adopte măsuri concrete, atât la nivel central cât și la nivel local.

Dimensiunea acestei crize sociale nu este cunoscută foarte bine de autorități din mai multe motive, unul dintre acestea fiind economia gri…

… Sunt foarte multe persoane care, deși au venituri consistente de la companiile pentru care lucrează, câștigă, oficial, salariul minim pe economie. Unele dintre aceste persoane vor beneficia de șomajul tehnic, dar acesta se va limita la 75% din câștigul oficial, ceea ce înseamnă automat o diminuare drastică a veniturilor reale.

Mai este o altă categorie de salariați – cei care,  într-un fel sau altul, au fost obligați de către unii angajatori să-și suspende sau înceteze contractele de muncă. Nu spun că toți angajatorii au procedat așa și nu mă pronunț asupra legalității acestor măsuri adoptate de către acești angajatori, doar spun că acești oameni au rămas fără venituri, inclusiv fără șomajul tehnic care, poate li s-ar fi cuvenit.

Din această categorie fac parte cei care au fost angajați la saloane cosmetice, frizerii, restaurante, hoteluri, firme de taximetrie, săli de sport și altele.

O a treia categorie sunt zilierii, cei care munceau cu ziua fără forme legale dar care realizau un venit ce le permitea să trăiască – la limita subzistenței, dar trăiau.

Ce trebuie să înțeleagă autoritățile este că una dintre nevoile primare ale oamenilor este aceea de a se hrăni.

În cazul în care această criză continuă, oamenii aceștia nu vor mai avea cu ce să-și procure hrana pentru ei și familiile lor și atunci vor face tot ce este necesar pentru a avea ce să mănânce. Când spun orice, mă gândesc la absolut orice – înșelăciuni, furturi, tâlhării, acte de vandalism, chiar și crime.

Pentru a contracara această criză socială, autoritățile ar trebui să asigure acestor persoane minimul necesar pentru a trăi. Pentru asta este necesară o evidență reală a persoanelor în nevoie la nivel local, dar și la nivel central pentru a vedea dimensiunea ajutorului pe care statul trebuie să îl acorde.

Există organizații neguvernamentale și asociații civice care fac acte de caritate și voluntariat pentru a ajuta astfel de persoane, ca de exemplu Asociația Civică #ActivAG (condusă de dl Traian Paparete – n.r.) la nivelul județului Argeș, însă acestea nu le pot ajuta pe toate.

Din punctul meu de vedere, statul trebuie să acorde, prin autoritățile locale, pachete cu alimente pentru persoanele care au nevoie de asta, trebuie să suporte cheltuielile pentru utilitățile de bază necesare unui trai decent pentru toate aceste persoane și trebuie să întărească măsurile de prevenție și combatere a infracționalității.

În cazul în care statul nu va adopta astfel de măsuri, care au într-adevăr și niște costuri deloc de neglijat, criza socială va escalada rapid iar costurile pentru soluționarea acesteia vor fi infinit mai mari… „.

Nota redacţiei – Rândurile de mai sus aparţin dlui Dragoş Nicolae Ghiţă, fost militar de carieră, antreprenor privat şi editor de ştiri cu specific militar. Sunt nişte lucruri la care diriguitorii judeţului, dar şi cei ai ţării, ar trebui să mediteze, dacă nu cumva deja o fac, şi, mai cu seamă, să acţioneze.

sursa foto: Facebook/Dragoş Nicolae Ghiţă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here