Scriitoarea şi poeta româncă de origine şvabă Herta Muller, singurul român răsplătit până acum cu Premiul Nobel pentru Literatură, împlineşte azi 66 de ani.
S-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf, de lângă Timişoara, într-o familie de şvabi bănăţeni. A urmat liceul şi Facultatea de Filologie (unde a studiat limba şi literatura română, dar şi germanistică) la Timişoara, după care a lucrat o vreme ca traducătoare la Întreprinderea Tehnometal.
În paralel, a fost şi profesor suplinitor la liceul „Nikolaus Lenau” şi la câteva grădiniţe din Timişoara.
A debutat literar în 1982, cu volumul „Niederungen”, scris în limba germană (Ţinuturile de jos – n.r.), însă, acesta a apărut serios „periat” de cenzura vremii. Cartea a fost, totuşi, răsplătită cu Premiul UTC pentru cărţi în limbile naţiunilor conlocuitoare.
Acelaşi volum, dar fără tăieturile cenzurii, a fost publicat doi ani mai târziu în Germania Federală. De atunci, Herta Muller n-a mai putut publica nimic în România şi a emigrat, trei ani mai târziu, în RFG.
A fost propusă de trei ori pentru Premiul Nobel pentru Literatură. A treia oară, în 2009, l-a şi obţinut.
A publicat zeci de cărţi şi a obţinut peste 50 de premii literare, între care amintim Premiul european pentru literatură „Prix Aristeion” (acum 25 de ani). A fost decorată de statul german cu cea mai înaltă distincţie în domeniu, ordinul Marea Cruce de Merit cu Stea.
În general, a scris în limba germană. Explicabil, fiind de origine şvabă şi locuind în Germania de 33 de ani, ţară a cărei cetăţenie o şi deţine. Însă, nu ştim să-şi fi vorbit vreodată de rău ţara natală. Dimpotrivă.
Multe dintre operele Hertei Muller au fost traduse şi în limba română şi se găsesc la librării.
Ciudat, însă, din câte ştim noi, cărţile dnei Muller nu sunt mari succese de vânzări. Destule librării nici nu au cărţi de-ale sale în ofertă. Ceea ce e nedrept, având în vedere că este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, distincţia supremă în materie.
