Elena Udrea (foto jos) şi Alina Bica au fost arestate ieri de Poliţia din Costa Rica, în baza unor mandate Interpol emise la cererea statului român.
Cele două fugare au părăsit ţara cu puţin timp înainte să fie condamnate definitiv la 6, respectiv 4 ani de închisoare, care urmare a săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, şi s-au refugiat în statul central-american, unde au solicitat azil.
Asemeni tuturor infractorilor cu gulere albe implicaţi în politică, şi cele două au susţinut în permanenţă că dosarele lor penale sunt fabricate politic.
Trebuie spus că Elenei Udrea (fost ministru) şi Alinei Bica (fostă şefă a DIICOT) nu li s-a acordat, încă, azil, în Costa Rica, ci doar permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării respective, până ce autorităţile de acolo vor lua o decizie în ce le priveşte.
Iar azilul nu e nici politic, nici politic, ci e pur şi simplu, azil. Orice stat îl poate acorda persoanelor persecutate din varii motive, la ele acasă, cărora nu le sunt respectate anumite drepturi, celor care provin din zone afectate de război, calamităţi naturale etc.
N-ar trebui să fie cazul celor două doamne. Ele, din punct de vedere al legilor româneşti, sunt două infractoare condamnate definitiv. Or, pentru infracţiuni de drept comun nu se acordă, îndeobşte, azil.
Decizia de a le trimite sau nu înapoi în ţară aparţine autorităţilor costaricane. În fapt, vor decide acest lucru judecătorii din Costa Rica.
Deşi România nu are tratat de extrădare cu această ţară, există nişte convenţii internaţionale, semnate de ambele părţi, care permit extrădarea infractorilor de drept comun.
Ministrul român al Justiţiei, dl Tudorel Toader, a dat asigurări, în această dimineaţă, că ministerul pe care îl conduce a făcut tot ceea ce trebuia să facă, „întocmai şi la timp”, pentru a le aduce pe cele două în ţară, ca să-şi ispăşească pedepsele.
