Iniţial, am vrut să asistăm la meciul decisiv pentru promovare dintre FC Sibiu (Hermannstadt) şi CS Mioveni, disputat la Mediaş, de la masa presei. Acolo există prize, conexiune la internet, vizibilitate foarte bună asupra terenului, deci cam toate cele necesare muncii de gazetar, la un meci de fotbal. Am trimis un email clubului gazdă, prin care am cerut acreditarea, am primit un răspuns că totul e OK, aşa că am purces la drum.

Însă, socoteala de acasă nu s-a prea potrivit cu cea de la Mediaş.

Ajunşi la stadionul de pe malul Târnavei, am oprit la poarta de acces spre tribuna I, unde ştim că e şi masa presei. „Aaa, păi nu pe aici intră presa, ci pe la poarta cealaltă”, ne-a spus un oficial, de dincolo de gardul arenei. „De unde sunteţi?” Am răspuns că de la un site de ştiri din Argeş. „Păi şi maşina de ce are numere de Mureş?”, se miră omul. I-am explicat că din Mureş sunt de loc. „Mergeţi la poarta dinspre tribuna II, pe acolo e accesul ziariştilor”.

Scarlatache, la minge, iniţiind un atac spre poarta Mioveniului

Am luat-o într-acolo. „Da’ nu aici trebuia să veniţi, ci pe la tribuna I, acolo e masa presei”, zice un jandarm. I-am explicat că de acolo ne-au trimis în sens invers. Omul dă din umeri, doar nu e treaba Jandarmeriei să se ocupe de gazetari rătăciţi. Am renunţat, însă, la ideea de a relata despre meci de la masa presei, văzând un grup de suporteri sibieni ajungând la stadion. „Din mijlocul lor o să văd meciul, dintre ei o să scriu. Dacă o să pot…”, mi-a dat prin cap. Aşa că am refuzat să joc rolul unei mingi de ping-pong şi am cumpărat bilet la meci, la tribuna respectivă. Am primit loc în sectorul unde stă, de regulă, galeria gazdelor.

Mi-am amintit că citisem undeva de un spaniol care a făcut un experiment riscant, acum câţiva ani. A asistat la meciuri din prima ligă spaniolă, stând de fiecare dată între suporterii gazdelor, echipat cu fular, tricou şi şapcă ale echipei oaspete. Omul a testat aşa toate prim-divizionarele de atunci. Şi a trăit multe experienţe, şi mai plăcute, şi mai puţin plăcute. Dar a supravieţuit.

Cu vreo oră şi ceva înainte de startul meciului, suporterii din Sibiu debordau de optimism

Imaginaţi-vă cum ar fi la noi să te duci în mijlocul galeriei lui Dinamo cu fularul Stelei la gât, sau îmbrăcat în tricoul vişiniu al lui CFR între suporterii lui U Cluj-Napoca.

Noi nu eram echipaţi în galben-verde, dar, după ce i-am cerut unui suporter al Sibiului să stea să îl pozăm, omul ne-a întrebat cu ce treabă prin sectorul de tribună al gazdelor, aşa că i-am spus că lucrăm în presa din Argeş. Poate că părea riscant, dar nici vorbă. Cel puţin nu înainte de meci.

Dimpotrivă. Câţiva suporteri mai vorbăreţi ne-au înconjurat şi ne-au asaltat cu întrebări de tot felul. „Lumea zice pe aici că Mioveniul ne dă meciul”, spuse unul. „Sunt zvonuri din astea şi pe la noi, dar zvonul e zvon. Vedem imediat dacă vi-l dă sau nu”, am replicat.

„Dom’le, da’ Dacia dă bani mulţi la echipă?”, vru să ştie un altul. „Dă, dar nu la echipa din Mioveni, ci la cea din Udine… altfel, dă bani Primăria Mioveni, care strâge taxe şi impozite şi de la Dacia. Deci indirect, vin bani şi de la Dacia”. Altul îl regretă pe Blănaru, deşi meciul nici nu începuse încă. „Io am zis de acu doi-trei ani, Blănaru trebuia păstrat. Ar fi fost bun şi în Liga I, nu ştiu de ce nu l-au păstrat la Sibiu şi după promovare”.

Alţi suporteri sibieni ne-au spus că mulţi microbişti de acolo îl regretă pe Alexandru Pelici, antrenorul Mioveniului. „Pelici ne-a băgat în A, l-au dat afară după numa’ câteva meciuri. Trebuia să-l mai lase, poate cu el nu ajungeam la baraj. Oricum e mai meseriaş ca Beza (antrenorul Sibiului – n.r.)”. Câtă dreptate a avut omul ăsta, s-a văzut după numai 2-3 ore.

Între timp ne-am făcut poze reciproc, am schimbat adrese de email, conturi de Facebook… La un moment dat, un tip îmbrăcat de sus până jos în culorile lui Hermannstadt scoate din sân „o glajă (sticlă – n.r.) de palincă de prune, că bărbaţi suntem, n-om be porcărie din asta”, zice omul, arătând cu dispreţ spre paharul meu cu Coca-Cola, cumpărat de la o tarabă din incinta arenei.

Ilie Ciobănescu, teleormăneanul devenit sibian acum trei decenii, peste tot alături de favoriţii săi

Am refuzat politicos, explicând că sunt cu maşina. „No bine, dom’le, cum vrei ‘mneata, da’-i păcatu’ dumitale dacă nu vrei să guşti”.

A început meciul, vuietul trompetelor şi bubuitul tobelor au întrerupt o vreme discuţiile. Lângă mine, un suporter sibian îşi aprinde o ţigară, dar foloseşte pe post de scrumieră paharul de Cola gol. Căpitanul lor, Dâlbea, ia galben din start. Şi mai ia unul după câteva minute. Arbitrul nu ezită, îi arată veteranului sibian roşu. Tribuna amuţeşte pentru o clipă. Suporterii-şi revin repede din uluială şi, culmea, nu-l înjură nimeni pe arbitrul Feşnic, ci pe fotbalistul imprudent.

„Marş la pensie, băi blatistule!”, „Dâlbea, ne-ai omorât, boule!”, „Nu puteai, bă, să ieşi la pensie înainte să ne îngropi?” „Du-te, băi Dâlbea, la pensie..ia-ţi pensia specială şi lasă-ne!”… „Îi dau io lui tăt pensie specială, după meci…băi hoţule, după meci vin la tine acasă, să-ţi aduc pensia, băi!”, „Hoţule, dacă te cat (caut – n.r.) în jebe (buzunare – n.r.) îţi găsesc biletul de pariuri, mă!”

Cam astea au fost cele mai blânde expresii la adresa căpitanului celor de la Sibiu, imediat după eliminare. Am mai fost destule altele, dar nu le putem reproduce aici.

Tribuna tace circumspectă o vreme, apoi văzând că tot favoriţii săi conduc ostilităţile, reîncep încurajările; tobele şi trompetele urlă, apoi totul sare în aer când vedeta Sibiului, africanul Yazalde, dă gol. Sunt îmbiat din nou cu palincă de prune. De data asta, suporterul sibian renunţă la politeţe şi de la „domnu’ ziarist” trece la o abordare mai familiară: „Ia băi şi tu de aici o gură, că şi-aşa pierd ai tăi”. Refuz a doua oară. A treia oară n-a mai fost cazul, pentru că golul lui Yazalde i-a însetat peste măsură pe suporterii gazdelor, iar conţinutul sticlei s-a evaporat degrabă.

La pauză, microbiştii din Sibiu discută deja despre viitoarele transferuri, în perspectiva unui al treilea sezon consecutiv în prima ligă. „Musai ne trebe portar, dacă pleacă Cristiano la frânari (CFR Cluj-Napoca – n.r.). Poate vine Căbuz înapoi”, zice unul.

Tribuna a II-a, locul preferat al suporterilor gazdelor

„Şi la mijloc ne mai trebe unu’ sau doi, Dâlbea-i pe spate total”, opinează un altul. „Nici Scarlatache nu mai poate; dacă mai putea, era la câinii lui (Dinamo l-a crescut pe Scarlatache – n.r.). Atacant iară e nevoie, nici Yazalde ăsta n-o să steie”, îşi dă cu părerea un altul.

După pauză, linişte şi pace în tribune, sibienii serbau, fiecare cu ce ascunsese printre haine, rămânerea în prima ligă. Vine, însă, minutul 71, când fundaşul lor Viera deviază mingea şutată de Massaro şi dintr-o dată Sibiul se vede egalat şi retrogradat. Reîncep înjurăturile la adresa fotbalistului eliminat la începutul meciului. E înjurat vârtos şi centralul Feşnic, pentru că refuză să dea afară şi de la Mioveni un jucător.

A urmat la rând antrenorul lor, Eugen Beza, fost fotbalist la Sibiu. „Slab ai fost de când te ştiu băi Beza”, „Cine dracu’ te-a făcut şi pe tine antrenor, bă prostalăule?”, „Mai bine te-ai fi dus învârtindu-te, de mână cu Prodanca, băăăăă!” Portarul lor cel lăudat iese în afara careului şi face henţ la o fază clară de gol a Mioveniului, aşa că ia şi el roşu. Mai sunt 10 minute şi tovarăşii mei de peluză au cam priceput că totul s-a terminat pentru echipa lor.

Din tribună se aud acum felicitări pentru antrenorul Alexandru Pelici…”el ne-a promovat (în 2018 – n.r.), el ne-a băgat înapoi în B”, conchide amar Ilie Ciobănescu, un teleormănean devenit sibian prin adopţie, de vreo 30 de ani, după cum singur spune. „Arată echipa noastră ca ţara lu’ Werner. Vai de capu’ nost'”, zice un altul, aluzie la preşedintele Iohannis.

La golul de 2-1, marcat de Panait (în plan apropiat), tribuna sibiană era deja resemnată

La golul doi al argeşenilor tribuna sibiană nici n-a mai reacţionat. Retrogradarea iminentă i-a amorţit pe microbiştii locali. Pleacă toţi într-o clipită, unii chiar înainte de fluierul de final. Câţiva, vreo 10-15, mai zăbovesc. Îl aplaudă pe Alexandru Pelici şi pe foştii lor jucători Blănaru şi Rusu. „Bravo bă băieţi, aşa ne trebe” e concluzia de final.

„Să joace Mioveniul în A, dac-o fost mai buni; noi merem să jucăm cu Recea, cu Şelimbăru’ şi cu Telemeaua Răşinari”, face un altul haz de necaz.

A fost interesant să fi putut vedea un astfel de meci, cu miză mare, din mijlocul suporterilor echipei adverse. Mă şi mir de curajul pe care l-am avut. Nu cred că mai repet experienţa asta, deşi suporterii Sibiului nu m-au făcut nicio secundă să mă simt jenat în vreun fel sau în nesiguranţă. Ca ziarist, însă, trebuia să trăiesc, măcar o dată în viaţă, şi aşa ceva.

surse foto: Sorin Simion, Facebook/FC Hermannstadt

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here