FC Argeş a întâlnit, în această seară, pe stadionul Nicolae Dobrin din Piteşti, pe revelaţia startului de campionat, FC Hermannstadt (Sibiu), într-un meci pe care Argeşul era obligată să-l câştige, date fiind valorile celor două loturi, pe de o parte, şi gravele probleme financiare ale oaspeţilor, pe de altă parte.
În prima parte a meciului, mingea a stat, poate surprinzător, mai mult la sibieni, dar aceştia au pasat mai mult în jumătatea proprie şi n-au fost în stare, o repriză întreagă, nici măcar să-i murdărească jambierele lui Cătălin Straton.
Sibienii au jucat cam cum au făcut-o ai noştri, la Botoşani: cuminte, la cutie, aglomerat în ultimii 30 de metri, preocupaţi să nu ia gol şi, în rest, ce-o fi să fie.
FC Argeş a avut ocaziile primei reprize – oaspeţii nici măcar n-au tras la poartă vreodată – dar situaţiile de a marca limpezi, clare, au lipsit.
Poate una sigură de notat, pe final de primă repriză, când Paul Garita putea scăpa spre poarta lui Vlad Muţiu, dar a căzut la marginea careului, sperând să-l păcălească pe arbitrul Viorel Flueran. Care, însă, n-a „fluerat” penalty, aşa că s-a intrat la vestiare cu scor alb.
Surprinzător, partea secundă a jocului a debutat sub semnul creşterii tupeului ofensiv al oaspeţilor, însă, şi Argeşul a răspuns adecvat. A rezultat o parte secundă care, cel puţin în primele minute, a fost plăcută ochilor celor… să zicem 1.000, poate 1.500 de spectatori, cel mult, care au luat loc în tribune.
La oaspeţi, în partea secundă, a intrat pe teren şi Ionuţ Biceanu, fotbalist născut la Piteşti şi crescut de FC Argeş, dar care, la seniori, a apucat să joace doar la CS Mioveni, nu şi la FC Argeş. Urmat, la câteva minute, de Alexandru Răuţă, un alt produs al fotbalului piteştean, fost căpitan la Dinamo.
De prin minutul 60 încolo, elanul sibienilor s-a mai muiat, iar FC Argeş a dominat din ce în ce mai accentuat. S-a opus, cu succes, în câteva rânduri, portarul Vlad Muţiu, inspirat mai ales la duelurile cu Paul Garita.
Din păcate, acţiunile ofensive ale Argeşului au fost marcate de lipsă de claritate, au dat senzaţia, de mai multe ori şi că-s purtate la întâmplare. Improvizaţiile şi nimereala au fost termenii care au definit ofensiva argeşeană din repriza secundă.
Calcan a şutat frumos, cu vreo 15 minute înainte de final, dar Muţiu a fost atent şi a respins de la rădăcina barei din dreapta sa.
FC Sibiu era cât pe ce să dea lovitura la faza următoare, când Tofan a ratat o respingere, dar Paraschiv, de la oaspeţi, nu mai credea că mingea ajunge şi la el şi când s-a trezit cu „pucul” la picior n-a mai avut luciditatea să-l împingă în poartă.
A fost singura ocazie clară de gol a oaspeţilor, în această seară.
Mihai Işfan l-a mai testat o dată pe acelaşi Vlad Muţiu, cu o lovitură de cap de la 11-12 metri (excelentă centrarea „covrig” a lui Tofan), însă, portarul sibian crescut de Dinamo a fost la post.
Şi când totul părea că merge spre o remiză albă, FC Sibiu a dat lovitura: Paraschiv a fost bine găsit la marginea careului şi a şutat pe joc, fix pe direcţia lui Cătălin Straton. O minge uşoară şi pentru un portar de judeţeană, însă, inexplicabil, Straton n-a flexat genunchii aşa cum trebuia, s-a aplecat doar să culeagă mingea, dar a scăpat „săpunul” în plasă.
Genul de gafă pe care portari de valoarea lui Straton (dar şi alţii mai valoroşi) o comit o dată sau de două ori în carieră. Cătălin Straton a comis-o azi.
Cun, necum, FC Sibiu a câştigat meciul de azi. Nemeritat, pe undeva, dar în jocul de fotbal nu câştigă mereu cine joacă mai bine.
Un pariu personal: pentru eşecul de azi nu vor fi socotiţi vinovaţi Işfan sau Garita, care au ratat mai multe ocazii bune de gol, ci Straton, care a greşit o singură dată. Nimeni nu-şi va mai aminti că Straton – ca şi Greab – au scos multe puncte pentru echipă.
Aşa se întâmplă mereu în cazul portarilor.
surse foto: captură video Digisport, Argeş Sport/Răzvan Marinescu
