Descrise recent, cu amar inevitabil, de două victime ”găzduite” între pereții lor sumbri. Purtând și acum urmele torturilor practicate cu voie de la stat asupra deținuților politic. Pe care așa-i ”iubeau” brutele vremii încât i-ar fi făcut fărâme fărâmițe. Să nu se mai cunoască din praf. Neputând să nu constat ce canalii au trăit în neamul ăsta, din nefericire. Confirmând spusa că ”omul e lup pentru om”…
Cei doi, doamna Niculina Moica și domnul Sergiu-George Rizescu, povestit-au din tributul de chin plătit pe nedrept epocii bolșevice autohtone. Încă din fragedă tinerețe. Pe viață marcați de acest abuz strigător la cer. Nina a fost ridicată de securiști la 16 ani, iar Sergiu, la 18. Tații lor având aceeași soartă rea.
Ne-au relatat cât i-a lăsat durerea și astăzi nestinsă despre zile și nopți petrecute-n celule și beciuri. În anchete dure de exterminare. Pleșiță fiind unu` dintre torționarii momentului la Securitatea Pitești. Care l-a anchetat cu zel pe Rizescu. Răsplătit, și pentru asta, cu pensie nemeritată. Plătită, culmea, chiar și de cei trecuți prin mâinile sale ucigătoare.
Cum despre vorbitoare nu știu deocamdată suficiente amănunte completatoare, mai precizez că medicu` veterinar nonagenar Sergiu Rizescu este președinte interimar al AFDPR. De două ori deputat țărănist de elită în Parlament, a depus o activitate notabilă de reprezentare a argeșenilor. Atât ca legiuitor, cât și în rezolvarea multor probleme concrete individuale sau colective.
E un povestitor mărturisitor lucid, angrenat direct, dureros, în istoria de veac douăzeci a neamului ăsta carpato-danubiano-pontic…
Evenimentul a avut loc la Închisoarea Pitești (dezafectată actualmente), în cadrul unor acțiuni comemorative desfășurate anual, întru pomenirea și omagierea unor martiri autentici. Am fost prezent acolo. În cuvenită amintire redactând cele de față, cu respect nețărmurit…
