Ambii, oaspeți ai Centrului Cultural Pitești, printre simeze ocupate mereu cu ceva de admirat. Nonagenarul epistemolog bucureștean, specialist, de asemeni, în filozofia limbajului, a vorbit deloc banal despre succes și merit în zilele noastre atât de-ncărcate de paradoxuri existențiale.
Evidențiind relația dintre ele. Uneori pozitivă, prin suprapunere binevenită și de dorit. Alteori nu, cel mai adesea, pe plai carpato-danubian. Că știm cum e cu succesele multora pentru care banu` contează. Nicicum educația, cultura, știința. Comportamentu` și comunicarea civilizate. Generatoare cu adevărat de idei remarcabile, înnoitoare…
Preț de două ceasuri bune s-a dovedit clar că Mircea Flonta (nu degeaba academician) păstrează acumulări intelectuale și profesionale îmbelșugate. De care n-a pregetat a face uz în dizertația sa cuceritoare neîndoios. Cred că pentru toți auditorii, utile foarte. Prin cele grăite liber, plăcut și cu miez valoros.
Adevăruri veritabile, certamente, necesare diurn oricui nu trăiește doar pentru satisfacerea unor instincte primare. E cazul, o spun ferm, ca o nouă invitație să-i fie adresată, cât mai repede posibil, profesorului venerabil. Subtil gânditor, orator, formator de opinie, intelectual vădit. Că teme atractive la-ndemâna lui sunt nenumărate…
Cam același lucru putându-l afirma și despre Adrian Mihai Cioroianu (foto sus). Craiovean de fel, școlit profitabil într-ale istoriei. Cadru didactic în materie, da` și publicist neobosit. Nu în ultimu` rând, versat politician de tip liberal. Ocupând, în timp, varii demnități în statu` român. Este, clar, o persoană care știe multe, fără însă a le da la iveală pe toate. La-ntâlnirea din urbea argeșeană înfățișând pe larg perioada-i pariziană (cât a fost ambasador la UNESCO).
De fapt, prezentându-și cartea cu acest subiect. Firește, de interes pentru noi. Ce ne-a făcut să-l ascultăm cu plăcere, să-l chestionăm și să luăm autografe. Întrucât opul e accesibil tuturor nu intru-n amănunte asupra poveștii, de viață, desigur, relatată convingător de autor. Constituind și ea un episod din istoria autohtonă contemporană…
Adrian dovedește, sper eu, totdeauna, erudiție și farmec în ce spune. Încercând, în speță, a sugera că amintirile de pe Sena pot creiona pentru oricine o Franță. Ceea ce n-ar fi puțin lucru. Cu alte prilejuri, și despre alți oameni, fapte, întâmplări de pretutindeni. Că, la urma urmei, lumea e vastă și de aflat în dreapta și-n stânga, o droaie. Ne-om reîntâlni, profesore, de-o vrea Cel de Sus, să mai aflăm câte ceva, nu?
P.S. Aceleași deficiențe, neînlăturate, la moderator, din păcate…
