Zilele acestea, cu ocazia discuţiilor prilejuite de desfăşurarea, la Bucureşti, a Summitului Celor Trei Mări, am avut ocazia să ascult discursurile susţinute de mai mulţi participanţi de vază.
De departe, mostra de elocinţă de pus în ramă a oferit-o preşedinta Croaţiei, dna Kolinda Grabar-Kitarovic. Un discurs aplecat şi aplicat, rostit într-o engleză literară cursivă şi de o corectitudine vecină cu perfecţiunea.
Şeful statului polonez, dl Andrzej Duda, a vorbit şi el în engleză. Nicio greşeală de pronunţie sau de gramatică, doar că fluenţa exprimării şi accentul sugerau că preşedintele polonez nu e filolog de formaţie, ca omologa sa din Croaţia, ci avocat. Per ansamblu, discurs corect, onorabil.
Şi preşedintele Iohannis, fizician de profesie, s-a descurcat onorabil în limba engleză, neputându-i-se imputa nimic mai mult decât preşedintelui Poloniei. Iarăşi, o prestaţie bună.
Orice comparaţie între discursurile în limba engleză ale celor trei politicieni numiţi aici, cu cele în engleză, respectiv franceză, susţinute mai an de ministrul Lia Olguţa Vasilescu, (absolventă de filologie) ar putea fi socotită o obrăznicie la adresa celor trei şefi de stat.
Meritoriu e că dna Vasilescu şi-a scos de pe cv-ul de pe site-ul Camerei Deputaţilor faptul că ştie engleză şi franceză. Oricum nu ştie nici măcar cât să se descurce într-o vacanţă în Kenya sau în Madagascar.
