Acum 110 ani, la Domneşti, în Argeş, veeda lumina zilei Elisabeta Rizea, nepoată a unui fruntaş ţărănist, Gheorghe Şuţa.
Împreună cu soţul ei, Gheorghe Rizea, a fost reazem şi nădejde pentru partizanii musceleni conduşi de locotenentul Toma Arnăuţoiu. A fost arestată de Securitate şi torturată în chip groaznic, pentru a-l trăda pe Toma Arnăuţoiu şi pe tovarăşii acestuia, dar n-a cedat.
Nu i-a vândut pe Haiducii Muscelului.
„… m-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masă, pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. «Spune!» Purtam coada cu funtă. Mi-au aruncat fota și am rămas în ie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lampă din casa boierului. Coada era groasă. Eram și eu altfel la 38 de ani… Cârnu mi-a tras scaunu’. Ălălalt mi-a tras și masa. Coada mi-a rămas în cârlig și eu am căzut la pământ. Așa mi-au smuls păru’. Da’ tot nu i-am vândut”, a povestit, peste ani, Elisabeta Rizea.
A fost condamnată în două rânduri, la 6, respectiv 25 de ani de muncă silnică. A murit în octombrie 2003, la Nucşoara, acolo unde, între alte figuri ilustre, au vizitat-o preşedintele Emil Constantinescu şi Regele Mihai I.
Din păcate, la fel ca şi Toma Arnăuţoiu, nu e un personaj al istoriei contemporane care să fie prea mediatizat, deşi ar merita-o cu prisosinţă. Poate mai trebuie să treacă nişte ani.
sursa foto: Sfinţii Închisorilor
