Muzica zilelor noastre: Doi vibrafoniști

0
101

 Primu’, Pedro Carneiro (foto sus) . La Lisabona născut, în veacu’ trecut. Strașnic dirijor în zilele noastre. În ăst Brumărel, de exemplu. La pultul Orchestrei Naționale Radio. Stăpânind-o bine și entuziast. Cu maxim folos și enorm succes. L-am cunoscut tot la Bucale. În cel festival estival ”Vară magică” numit pe deplin îndreptățit. Dirijând spectaculos, cu elan, miraculos Orchestra Națională de Tineret a Portugaliei. Fost-am de două ori în Ateneu, la lucru să-l văd cu tinerii compatrioți. Constatând puterea lui de transmitere a energiei pe scenă. Precizia cu care stăpânește știmele, nuanțând la fix parcursu’ sonor. Este simpatic și-mi fu drag să-l reîntâlnesc în studioul de pe Berthelot. Cert m-a fermecat și de astă dat’. Căci l-a tălmăcit tare iscusit pe romanticu’ Franz Schubert. Ferm, ager și avântat încât l-am aplaudat minute în șir, pe drept meritat…

 E și percuționist între cei mai buni, amigo Carneiro. Văzutu-s-a clar și la noi acum. A evoluat grozav la marimbă și vibrafon. Împreună cu Alexandru Anastasiu, al serii solist. Ajutați la cajun de Lucian Maxim, la un moment dat. Prelucrându-l tustrei pe Corea cumva insolit. Onorant vizibil, peste așteptări…

Alexandru Anastasiu

 De altfel, cred eu, Sandu și cu Pedro s-au vorbit din timp să cânte-mpreună. Primu’ având de scos în lume niște „Anotimpuri”. Pentru cele două scule-nrudite, mânuite cu varii baghete. Stăpânite și de el vârtos, gândit, virtuoz. Formând azi, componistic, un trio izbutit cu Astor Piazzolla, Antonio Vivaldi. Simfo și jazz, cu ritmică vie ades, expune lucrarea inovativ, creativ. Astfel încât să simțim curgerea timpului prin cele patru sezoane ilustrate pregnant și convingător. Alexandru dovedindu-se astfel un muzician de apreciat. Iară formula lor, clar de invitat la fiece filarmonică autohtonă. Cu triumf asigurat, meritat și garantat. Declar apăsat și semnez dedesubt

Adrian SIMEANU

sursa foto: Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here