De câţiva ani încoace, de când partidele politice (y compris primarii, parlamentarii, preşedinţii de consilii judeţene, şefii de instituţii şi companii publice) au declanşat operaţiunea de cumpărare a presei, România, practic, nu mai are presă liberă, ci doar presă cumpărată de unii sau de alţii.
Excepţiile sunt foarte puţine şi ne bucurăm că facem şi noi parte dintre acestea.
Contractele de „publicitate” din bani publici au ucis aproape toate publicaţiile care şi-au permis accente critice la adresa partidelor de la Putere şi ale oamenilor acestora din teritoriu.
„Guvernul, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, pregătește o nouă tranșă de bani pentru moguli. Vine campania anti-cutremur, mai vin niște sute de mii de euro să hrănească cel mai mare monstru pe care l-a creat regimul Iohannis – Ciucă – Ciolacu: presa cumpărată și anesteziată.
Marea coaliție (PNL-PSD-UDMR – n.r.) a reușit să producă cea mai serioasă problemă pentru democrația necoaptă din România. Uciderea presei, adică a spiritului critic, a inimii oricărei democrații. Vedeți în Rusia cum s-a zombificat o populație de 140 de milioane, în absența presei libere. În felul acesta puteți înțelege pericolul iminent”, a scris azi jurnalistul Cristian Pantazi, într-un articol publicat pe site-ul G4Media.
Totul a început pe vremea lui Liviu Dragnea, în 2020
„Până în 2020, presa mainstream, așa imperfectă cum a fost dintotdeauna, reușea cumva să acopere mare parte din realitate. O parte a presei era pro-PSD, alta anti-PSD, o parte era anti-borfași, alta pro-borfași etc. Plus micul segment al presei independente. La finalul zilei, publicul putea compune puzzle-ul societății.
2020 a fost anul în care guvernul și partidele au înțeles că pot cumpăra presa in corpore. Cu bani publici. Cu instrumentele inventate de Liviu Dragnea, care nu a mai apucat însă să le folosească.
A făcut-o guvernul Orban sub pretextul campaniei de informare în pandemie și a înțeles rapid că mogulii media (majoritatea pușcăriași cu ani grei de închisoare) răspund mult mai ușor la stimulul „bani” decât la stimulul „dosare”. Experimentul a continuat prin PSD și PNL, care au ajuns să cumpere la propriu presa, mai ales televiziunile, cu zeci de milioane de euro plătiți anual din bugetul statului”, a mai punctat Cristian Pantazi.
Articolul său poate fi lecturat integral aici.
E un subiect pe care şi noi l-am abordat în mai multe rânduri (aici, doar un exemplu). Am făcut cunoscută situaţia inclusiv la nivelul instituţiilor europene şi o vom mai face. Pentru că la nivel european ceea ce se întâmplă cu presa din ţara noastră a devenit intolerabil.
„Parlamentul European este… de partea jurnalismului independent. O democrație puternică necesită o presă puternică. Democrația nu există fără libertatea presei. În Europa, drepturile și libertățile sunt țeluri pentru care luptăm, nu obstacole”, spunea, toamna trecută, preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola.
Ce mecanisme vor fi folosite pentru a contracara ticăloşia pe care o practică aproape in corpore întreaga clasă politică românească… aceste lucruri se discută şi se analizează chiar acum, la Bruxelles şi la Strasbourg.
Cum stăm la nivelul judeţului Argeş
Am încercat, folosind instrumentul Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public, să aflăm sumele cheltuite de Primăria Piteşti şi de Consiliul Judeţean Argeş (ambele controlate de PSD), pentru „publicitate” şi „promovare”.
Ambele instituţii ne-au răspuns în bătaie de joc. Consiliul Judeţean Argeş a susţinut că n-a cheltuit aproape nimic pe „publicitate”, iar primarul Cristian Gentea, cel care făcea mare caz de transparenţă, în campania electorală dinaintea trecutelor alegeri, ne-a trimis la portalul SICAP, să ne luăm de acolo informaţiile.
Ca să n-o lungim: o să tranşăm în Justiţie aceste lucruri.
În ce priveşte partidele politice, vă spunem noi cum stau lucrurile, în linii mari: PSD plăteşte pentru „publicitate” aproape tot ce înseamnă presă în judeţul Argeş (am pus cuvântul publicitate între ghilimele pentru că nicăieri nu veţi vedea propaganda pro-PSD sau pro-PNL marcată ca fiind plătită; etica profesională a devenit hârtie igienică).
PNL n-o plăteşte chiar pe toată, dar sigur a arvunit de partea sa mai bine de jumătate din mijloacele de presă din Argeş.
USR e ceva mai modest: a plătit doar vreo 5-6 publicaţii pentru „publicitate”, potrivit unei investigaţii Europa Liberă. Sumele uriaşe, din ce în ce mai mari, cheltuite de partidele politice pentru a cumpăra presa le puteţi vedea în imaginea de sus.
Pe site-ul postului de radio Europa Liberă găsiţi mai multe articole despre acest subiect.
În ce ne priveşte, ArgeşulOnline.ro nu a cerut şi nu a primit niciodată vreun leu de la partide politice, primării, Consiliul Judeţean Argeş sau instituţii ori firme controlate de acestea. Nu ne-am mânjit niciodată, de la înfiinţare, în 2018, până azi, nici nu avem de gând să o facem şi suntem printre foarte puținii, dacă nu singurii, din judeţ care nu ne-am vândut conştiinţele.
surse foto: Europa Liberă