Din culisele saloanelor Spitalului Judeţean Argeş: unii medici „omoară” prunci nenăscuţi; alţii, bătrâni neajutoraţi

1
1775

Viaţa este un joc de noroc chiar şi atunci când vine vorba să te laşi pe mâna medicilor.

Spitalul Judeţean Piteşti ascunde, în spatele investiţiilor şi modernizărilor drame cutremurătoare care ne pun pe gânduri şi ne îmbolnăvesc sufletele.

După cazul tinerei mame din Moşoaia, care şi-a văzut copilul scos din pântece fără viaţă, este rândul altei doamne să treacă prin iadul spitalelor româneşti, privind cum părintele i se stinge din cauza nepăsării şi tratamentului, pare-se, neadecvat prescris de medici.

Elena Rebej, o fiică îndoliată încă din cauza morţii tatălui, povesteşte despre moartea crudă pe care a avut-o părintele său, decedat pe unul dintre paturile Spitalului Judeţean Argeş, dar şi despre ce a putut vedea în saloanele unităţii medicale.

Conform săptămânalului „Ancheta”, problemele familiei Rebej au început la începutul lunii februarie, când Gheorghe Rebej a fost adus de urgenţă la spital în urma unui atac cerebral.

A fost internat la secţia de neurologie şi dat în grija doctoriţei Adriana Enache, care a promis familiei că omul va pleca acasă sănătos.

Ca orice copil grijuliu, doamna Rebej a stat la căpătâiul tatălui ei zi de zi, observând în ce condiţii erau ţinuţi bieţii oameni: legaţi de mâini şi de picioare cu cârpe, chiar dacă mai puteau mişca sau erau paralizaţi. Explicaţia angajatelor era simplă: „să nu se ridice şi să-şi scoată perfuzia.” De altfel, după cum a relatat femeia pentru „Ancheta”, aşa a fost tratat şi tatăl dumneaei.

Nici medicul care ar fi trebuit să aibă grijă de bătrân nu a dat vreun semn că l-ar interesa.

Femeia spune că a luat legătura cu doctoriţa de câteva ori, prima dată fiind la internare, când i s-a spus că bărbatul ar mai avea ceva complicaţii la inimă, însă nu s-a făcut nicio investigaţie cardiologică pentru a fi tratate. Doar vorbe şi cam atât…

A doua oară când medicul a „apărut” a fost la insistenţele familiei, altfel nu s-ar fi gândit să se intereseze de starea bolnavului. Aceasta i-a spus fiicei că tatăl său va fi bine, doar avea nevoie de recuperare. Veştile au fost îmbucurătoare, mai ales că omul dădea semne vizibile de însănătoşire: se mişca, vorbea.

În cele 12 zile trăite de doamna Rebej la căpătâiul tatălui, a observat că medicamentele administrate pacienţilor erau insuficiente şi, după doar cinci zile, părintele ei nu mai avea niciun fel de tratament, chiar dacă suferise un accident cerebral vascular.

Aşa că a cerut din nou explicaţii, însă i s-a răspuns că „au tot ce le trebuie”. Din nou vorbe goale….

După zile întregi de spitalizare, altă „surpriză” neplăcută. Elena Rebej povesteşte că bolnavii internaţi la neurologie erau externaţi după 11 zile, indiferent de starea de sănătate.

Ireal, mai ales că bolile neurologice cer recuperare destul de mare, nu doar 11 zile. Fiica îndoliată îşi continuă povestea şi dezvăluie pentru „Ancheta” cum, în ziua externării tatălui nu a fost lăsată să intre nici măcar în incinta spitalului, nu mai vorbim de secţia de neurologie.

Un telefon primit de la Spitalul din Ştefăneşti: medicii de acolo au anunţat-o că bărbatul fusese transferat, dar suferise un stop cardio-respirator.

Aşa că, bolnavul a ajuns din nou pe mâna medicilor de la Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean, care i-au dat şanse minime de supravieţuire.

Aşa că, fără să mai stea pe gânduri, femeia spune că a decis să-şi transfere părintele la un spital din Bucureşti, însă, piedicile veneau rând pe rând. Ore bune a alergat între etajele instituţiei medicale piteştene pentru a face rost de actele necesare, chiar dacă era o urgenţă.

Ajunşi într-un final la Bucureşti, omului i s-au făcut toate investigaţiile, căci analizele „bune” de la Piteşti erau îngrijorătoare. Însă fără rezultat. Bărbatul n-a mai trăit decât trei zile, din păcate.

Adevărul în această istorisire sumbră pare undeva la mijloc deoarece, chestionată, doctoriţa susţine exact contrariul: vizitele la pacient erau frecvente, iar comunicarea cu familia foarte bună.

Cu toate explicaţiile date de medicul neurolog Adriana Enache, familia bărbatului decedat a depus plângere la Colegiul Medicilor, astfel sesizându-se şi conducerea Spitalului de Urgenţă Argeş care a declarat celor de la „Ancheta” că „se vor lua măsuri”.

Din păcate, acesta nu este un caz singular, însă durerea pierderii unei persoanei dragi te face să păstrezi pentru tine erorile unui sistem medical bolnav, iar aici nu vorbim numai despre cazul din Piteşti, ci de multe altele care se petrec frecvent în toată ţara.

1 COMENTARIU

  1. Dna Dr. Enache este un adevarat dezastru!!! In urma cu o luna jumatate, bunica mea a ajuns la spitalul Judetean Pitesti – sectia Neurologie la Dnei Dr. Enache – diagnosticata cu AVC ischemic. A fost internata intr-o luni dupa-amiaza, matusa si mama mea fiind tot timpul acolo cu ea. A ajuns acolo cu pareza pe partea dreapta, nu putea sa vorbeasca si nici sa se alimenteze, plus alte probleme medicale stiute (diabet). Timp de o saptamana de zile a fost tinuta nemancata – nu i s-a administrat nici o sonda pentru alimentatie pentru ca ea nu putea sa se hraneasca singura si nici glicemia nu a fost tinuta corespunzator sub control – nu e normal sa fie tinut un bolnav cu 400+ glicemie in conditiile in care, repet, ea abia daca reusea sa inghita 2 lingurite de iaurt pe zi – in cel mai bun caz. TImp de o saptamana, cu toate rugamintile si “interventiile” la dna dr, nu s-a intamplat mare lucru. Tot timpul acesta matusa si mama mea informau pe dnele asistente si dna doctor ca stare bunicii e tot mai grava, dar abia lunea urmatoare s-a luat din nou decizia sa se fac un alt computer tomograf. Dna dr Enache a comunicat familiei ca nu exista modificari sau sangerari. La ora 6 dupa-amiaza i s-a administrat un medicament de anti-coagulare si de aici totul s-a degradat, bunica mea intrand in coma. Dna. Doctor care a urmat in seara aceea, dupa tura dnei dr. Enache ne-a comunicat ca de fapt pe CT exista sangerare, deci medicamentul administrat nu a fost correct. In dimineata urmatoare ni s-a comunicat decesul….Este incredibil de dureros sa stim ca am insistat atat ca familie sa se aiba grija de un om, un suflet …si ca oamenii de acolo sa isi faca datoria..dar se pare ca la dna dr Enache aceasta notiune nu exista.
    Dau timpul inapoi cu 6 ani, socrul meu a avut un accident vascular. A fost internat la dna. Dr Enache unde i s-a administrat tratament de recuperare. El nu s-a recuperat atunci si am continuat investigatiile – avea tumoare la creier care nu a fost vazuta de aceasta doamna doctor. Tratamentul dumneaei doar a marit tumora.
    Concluzia este una clara: dna dr. Enache nu este in stare sa interpreteze un scan. Sau poate nu ii pasa. Nu stiu, stiu doar ca a lasat foarte multa amaraciune si durere in sufletele noastre. Stiu ca a rapit o sansa unui om care inseamna enorm pentru noi.

    Vă rugăm daţi-ne numele complet al bunicii dv. Folosiţi adresa noastră de email. Am vrea să ne interesăm de cazul bunicii dv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here