Încă din lunile iunie şi iulie, în mai multe sate argeşene, locuitorii au început să resimtă lipsa apei. Asta dincolo de faptul că înunele dintre ele, lipsa apei nu e o chestiune acută, ci de-a dreptul cronicizată.

În presa plătită de Guvernul Orban curg îndemnurile la spălatul des al mâinilor, dar sunt multe localităţi în care oamenii nu au apă nici pentru consumul propriu, nici pentru adăparea animalelor, necum pentru spălat des pe mâini.

La Poiana Lacului, sătenii sunt în pragul revoltei. În satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti, cunoscuta activistă civică Simona Niculescu (şefa asociaţiei „Public Attitude”) n-a reuşit să-i convingă pe cei de la Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Argeş că sătenii nu pot subzista fără apă.

Un cititor din satul Podeni, comuna Buzoeşti, ne-a semnalat, de asemenea, că a fost silit, în ciuda stării de sănătate precare, să-şi aducă apă cu maşina tocmai de la Piteşti.

Sătenilor din Valea Brazilor – satul copilăriei şefei liberale, senatoarea Alina Gorghiu – le-au adus apă de la Bucureşti câţiva orăşeni inimoşi, membri ai asociaţiei conduse de dna Niculescu.

Ni s-ar părea normal ca, măcar în această perioadă grea din punct de vedere epidemiologic, oamenilor să li se asigure apă.

Pompierii au destule autospeciale cu care le poate fi transportată apă celor care nu au. Au şi disponibilitate cei de la ISU, nu încape îndoială. E nevoie doar de un ordin, care nu mai vine.

Şi totuşi… în zeci de sate argeşene e criză de apă. Din păcate, nu sătenii se spală pe mâini (la propriu), ci autorităţile, la figurat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here