De Ginecologia din Piteşti mai bine să te fereşti: o familie şi-a pierdut pruncul din cauza indolenţei celor ce trebuia să-l salveze

Date:

Share post:

În primăvara anului trecut relatam despre tragedia unei familii din Moşoaia, al cărui prunc a murit, efectiv, cu zile, înainte de a vedea lumina soarelui, din cauză că – spune mama – medicul curant de la Ginecologia Spitalului Judeţean din Piteşti (dr Iulian Andronic) nu prea s-a ostenit să se intereseze de caz.

Mama bebeluşui născut decedat, dna Alina Fotache, s-a adresat Justiţiei, aşa că lăsăm judecătorii să se pronunţe. Deşi, judecând după „viteza” cu care merg lucrurile… slabe speranţe.

Apoi, la finele lunii noiembrie a anului în curs, un nou caz, asemănător, cel al dnei Sunita Anghel, a scos la iveală faptul că secţia de Obstetrică-Ginecologie de la Spitalul Judeţean din Piteşti e o inepuzabilă sursă de nenorociri.

Bebeluşul familiei Anghel a murit în pântecul mamei, ca urmare (spune dânsa) a indolenţei medicului curant, dl Ali Reza Zarbakhsh.

Citind pe site-ul nostru despre nenorocirea care s-a abătut asupra familiei Anghel, o altă mămică din Piteşti ne-a scris, rugându-ne să-i publicăm povestea.

Această din urmă familie a pierdut un bebeluş, acum patru ani. Ar fi putut să trăiască, după cum crede mama, dacă ar fi fost îngrijită şi tratată corespunzător, cu pricepere şi respect. Ceea ce nu s-a întâmplat, din nefericire.

Cu menţiunea că familia care ne-a contactat a dorit să-i păstrăm anonimatul, redăm mai jos rândurile primite de la mama bebeluşului a cărui viaţă, practic, s-a sfârşit înainte de a începe.

Mai adăugăm, de asemenea, că în ce priveşte cazul dnei Anghel, am cerut un punct de vedere conducerii Spitalului Judeţean Piteşti, încă de acum trei săptămâni, cu privire la conduita medicului incriminat, dr Ali Reza Zarbakhsh, însă, deocamdată nimic.

Aşa că, în cazul relatat azi, n-am mai cerut nicio părere conducerii SJU Piteşti; ar fi fost, pare-se, oricum, inutil.

Intertitlurile ne aparţin.

Controale ginecologice pe bandă rulantă, la grămadă

„Vreau să vă spun că nu este primul caz al domnului dr Ali Reza Zarbakhsh. Mi-a urmărit şi mie sarcina acum 4 ani şi mergeam periodic la control la dânsul de fiecare dată când mă chema şi îi urmam cu stricteţe toate recomandările, chiar rugându-l să îmi dea toate analizele posibile pentru a decurge totul bine.

Deşi vreau să menţionez că atunci când mergeam la control la cabinetul dânsului era o harababură acolo (foarte multe paciente care aşteptau să le vină rândul şi se controla pe bandă rulantă) vedea o pacientă pe capră (masa ginecologică – n.r.) într-o cameră şi cât se pregătea pacienta respectivă să se dea jos de pe capră şi să se îmbrace vedea o altă pacientă la ecograf în altă cameră, încât mă întreba cât eram pe capră cum mă numesc şi câte săptămâni are sarcina şi când ajungeam la ecograf mă mai întreba încă o dată pentru că uita. 

Medicul ginecolog Ali Reza Zarbakhsh

Toate bune şi frumoase până la vârsta gestaţională pe 22 de săptămâni când la serviciu, stând pe scaun, am simţit dintr-o dată cum m-am udat pur şi simplu.

L-am sunat panicată pe dl doctor şi i-am spus că am pierdut un lichid într-o cantitate destul de mare şi mi-a spus că asta înseamnă că mi s-a rupt apa, dar nu are timp pentru mine pentru că tocmai plecase de la spital şi îl aşteptau paciente la cabinet şi nu are cum să mă vadă la momentul ăla, să mă duc să mă vadă la ora 20 când termină consultaţiile (fiind ora 14 atunci când l-am anunţat).

Asta vreau să o adaug la anunţul pe care l-aţi postat cu femeia în cauză (e vorba de al doilea link de mai sus, cel cu cazul dnei Sunita Anghel – n.r.) în care dl doctor i-a spus că la dânsul o urgenţă înseamnă pierderea de lichid sau sânge, ceea ce la mine se pare că nu s-a considerat o urgenţă pe atunci.

Singura soluţie, avortul

Am zis că poate nu este atât de grav având în vedere că e medic şi ştie ce spune şi m-am prezentat la cabinet la ora 20 cu mari emoţii pentru copilul meu, unde urma să îmi spună în urma controlului că am pierdut jumătate din lichidul amniotic şi singura soluţie este să mă prezint a doua zi la Spitalul Judeţean pentru a-mi face avort spontan.

Am refuzat şi am spus că vreau să merg la Bucureşti tocmai în speranţa că se mai poate rezolva ceva şi mi-a spus că dacă mă duc la Bucureşti să nu cumva să spun că am fost la dânsul.

„Dacă nu era atât de lacom, poate-mi strângeam copilul în braţe acum”

Bineînţeles că la Bucureşti nu am rezolvat nimic pentru că am avut o infecţie foarte mare care nu a fost descoperită de dl doctor deoarece nu mi-a dat niciodată să fac analize la secreţii sau din col, ci doar din sânge.

Dacă își dădea silinţa mai mult şi nu era atât de lacom după bani să consulte cât mai multe paciente deodată şi nu mai ştia la care a dat analize şi la care nu, poate îmi strângeam copilul în braţe acum.

Această familie din Piteşti şi-a pierdut bebeluşul, din cauză că mama şi pruncul nu au beneficiat, se pare, de îngrijiri adecvate

Nu am vrut să scriu despre dânsul până acum, dar mă doare că încă plătesc suflete nevinovate pentru că tratează totul cu superficialitate. S-au pierdut prea mulţi îngeraşi pentru ca acest om să mai merite să profeseze. Trebuie luate măsuri urgent. Şi bănuiesc că mai sunt femei aflate în cauză, dar le este teamă să vorbească. Vă mulţumesc!

Prunc pierdut la naştere

În luna martie 2020 am ajuns în stare gravă la spital, am ajuns în comă, tensiunea 20, nu am știut nimic ce se întâmplă cu mine. Îmi amintesc că în Salvare am deschis ochii și am văzut asistenta și pe soțul meu, îi auzeam, dar nu puteam vorbi cu ei, apoi brusc am început să tremur, erau de fapt convulsii. Am ajuns la Spitalul Județean din Pitești, mi s-a făcut anestezie și am fost operată și fetiţa a fost scoasă vie, dar pe data de 3.04.2020 fetiţa a murit. Am stat la ATI două zile în care nu știam ce e cu mine acolo.

După două zile în care am stat la ATI cu oxigen ca să îmi revin, am fost dusă pe secția de maternitate, nici atunci nu înțelegeam ce este cu mine. Abia în a patra zi de spitalizare am primit informații și am înțeles ce este cu mine.

Medic nepăsător, cinic, asistente obraznice

Fetiţa mea s-a născut prematur la 6 luni, și a avut 600 de grame. Infirmierele și asistentele de acolo au avut un comportament groaznic; aveam nevoie la WC, imediat cum vedeau că mă dau jos din pat veneau la mine și îmi spuneau „stai acolo, nu te mișca!”

Mai mult de atât, și jigniri din partea asistentelor și a infirmierelor. Când am mers să văd fetiţa nu am fost lăsată să îi fac poză. Doctorul care s-a ocupat pe toată perioada sarcinii și după de mine, a venit pur și simplu și mi-a spus că, dacă nu mai băgau fata la incubator, murea de atunci în câteva ore și nu mai era nevoie să o declar.

De evitat Spitalul Județean Pitești. Asistentele când treceau prin dreptul salonului, dacă vedeau că nu am masca, începeau să tipe, să îmi spună că sunt nesimțită.

Mai mult de atât, îmi spunea medicul că nu are rost să iau fetiţa acasă să o înmormântez, că nu am ce că este mică. Asistentele țipau la toate mămicile pe care le vedeau fără mască….dar ele că treceau pe hol fără mască….şi mai și fumau în spital.

Tot în luna martie 2020 cu două zile înainte de a ajunge la spital, am avut cununia civila, pe 28 martie. Iar pe 30 martie, după ce am ajuns la spital și mă aflam pe secția de ATI, veneau medicii să mă întrebe non stop, că de ce am făcut cununia, că am avut persoane din afară venite, că am avut persoane invitate care au avut Covid, și tot au continuat întrebările. Iar apoi pe secția de maternitate la fel au continuat întrebări de acest fel din partea unui medic.

La care acel medic îmi zice că a fost cineva acolo la spital și a spus că am avut invitați din străinătate. Minciuni. Minciuni și iar Minciuni.

Pe data de 30 martie când au venit la spital și familia mea să afle unde sunt cum sunt, asistentele de la urgenţă le-a spus că nu ma aflu în spital și am fost transferată în alta parte, din nou Minciuni, Minciuni din partea lor.

Soțului meu care era acolo la urgenţe și aștepta ca cineva să îi spună despre starea mea de sănătate, nu l-a căutat nimeni timp de câteva ore.

Pacientă în comă, dar „cooperantă”

După câteva ore s-a dus soțul meu la asistentele și medicii de acolo de la urgenţe și a întrebat de starea mea și i s-a răspuns pe un ton mai mult în scârbă: „a da, a fost operată, i s-a scos copilul” și atât. Minciuna Covid la Județean este în creștere, cazuri fictive declarate de Covid. Și pe mine vroiau să mă bage că am Covid, dar nu le-a reușit manevra.

Iar la ieșirea din spital, pe biletul de externare scrie foarte frumos că eu am fost conștientă și cooperantă în timpul operației de cezariană și mi s-au explicat toate riscurile și am semnat. Oare ce am semnat??? Cum oare puteam sa fiu conștientă și cooperantă dacă am ajuns în comă la spital? Din nou MINCIUNI ȘI IAR MINCIUNI ÎN SPITALUL JUDEȚEAN. Cine a semnat pentru mine, cui i s-a explicat? Nu era de preferat să se scrie situația reală, exact cum a fost?

În data de 4.04.2020 când au venit la spital soțul meu și familia mea pentru a scoate fetiţa de la morgă, mai întâi au fost plimbați dintr-o parte în alta, cei de la morgă le spuneau să meargă la etajul 7, cei de la etaj 7 spuneau că nu mai avem nici o treabă cu ei, apoi ca să meargă la Primăria Pitești, de la Primărie nu că trebuie la spital, dar până la urmă s-au rezolvat lucrurile, și a fost luată fetita și înmormântată.          

surse foto: Facebook, arhivă familie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img

Popular