Scriam, exact acum un an, când marcam patru ani de la tragedia din clubul bucureştean Colectiv, că de atunci şi până acum nu s-a schimbat mai nimic.

Victimele au intrat în pământ; vinovaţii n-au intrat, însă, în puşcărie. E drept, prim-ministrul de atunci, Victor Ponta, a demisionat la presiunea formidabilă a opiniei publice.

Însă nu-i zi să nu-l vezi pe acelaşi Ponta, pe ecranele televiziunilor, explicând, doct şi impertinent – el, hoţ dovedit de titluri academice – cum e cu democraţia.

Culmea tupeului şi a nesimţirii, vestitul Piedone e din nou primar ales al unui sector din Bucureşti.

Singurul care pare să aibă ceva de suferit e caramadul întru pungăşii şi impertinenţă al lui Ponta, Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii din clipa tragediei.

Bănicioiu a ajuns pe mâinile Justiţiei. Dar nu pentru că declara insolent, în noaptea funestă, că „Nu ne lipseşte nimic, avem aici (în ţară – n.r.) tot ce ne trebuie pentru a-i trata corespunzător pe cei răniţi”, ci pentru că s-a dedulcit la o şpagă de un milion sau două de euro.

În condiţiile astea, nu se poate să nu te întrebi, ca simplu cetăţean: pentru ce plătim lefuri imense şi pensii speciale judecătorilor şi procurorilor?

Ce fac aceşti domni, ca să-şi merite salariile, dacă timp ce 5 (CINCI) ani acest dosar încă nu e soluţionat?

sursa foto: Facebook/Ajutor Colectiv; articol de opinie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here