Situaţia delicată în care se află România din punct de vedere al poluării impune luarea de măsuri grabnice, cu efecte imediate, în acest sens, altminteri ne paşte pericolul iminent al declanşării procedurilor de infringement.
Considerând poluarea produsă de autovehicule drept al doilea factor poluator după industrie (acolo unde mai există industrie), ultimele Guverne au marşat puternic pe stimularea cumpărării de maşini electrice, prin programele Rabla şi Rabla Plus.
Măsura e, însă, insuficientă: pe de o parte, maşinile electrice încă sunt scumpe, infrastructura pentru ele e încă în faşă la noi, autonomia lor încă nu convinge pe de-a întregul.
Pe de altă parte, ţinând cont că electricitatea produsă în România nu reprezintă încă nici jumătate de totalul producţiei (majoritatea e produsă din combustibili fosili), maşinile electrice nu fac decât să mute poluarea de colo colo.
Biocarburanţi nu se vând în România. Şi ce producem, exportăm
O altă soluţie, complementară cu cea a încurajării electrificării maşinilor, dar cu costuri mai mici de aplicare şi cu efecte imediate, ar fi stimularea folosirii carburanţilor auto ecologici, obţinuţi din resurse regenerabile.
Ocupăm, însă, ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte utilizarea carburanţilor auto ecologici, mai puţin poluanţi şi obţinuţi din resurse regenerabile.
Vehiculele care funcţionează cu acest tip de biocombustibili au emisii de noxe (oxizi de carbon, de azot, sulf etc) cu mult mai reduse decât cele care utilizează benzină sau motorină.
În ţările din vestul Europei şi din cele două Americi, aceşti biocarburanţi, bioetanolul şi biodieselul, sunt folosiţi pe scară largă, de aproape două decenii, dacă nu şi mai bine.
În România, însă, surprinzător, aceştia pur şi simplu, nu există. Niciun lanţ de benzinării din România nu vinde bioetanol (aşa-numitul E85, un amestec de 85% etanol şi 15% benzină) şi nici biodiesel, carburant obţinut din uleiuri vegetale.
Există, însă, firme româneşti care colectează uleiurile uzate, prin intermediul marilor lanţuri de magazine şi de restaurante (Auchan, Profi, Mc Donald’s etc), le prelucrează şi le livrează la export, drept carburant biodiesel.
E cazul unei firme din Bihor (Respiră Verde SRL), care îşi exportă întreaga producţie de biodiesel mai la vest. Nici n-ar avea cum altfel, pentru că în ţara noastră biodieselul, la fel ca şi bioetanolul, nici măcar nu sunt recunoscuţi drept carburanţi de către Registrul Auto Român.
Lanţurile de benzinării se fac că plouă
Revenind la lanţurile de benzinării care operează în România, am adresat tuturor acestora întrebarea de ce nu oferă bioetanol şi biodiesel şi pe piaţa românească.
Mai ales că unii dintre aceşti benzinari (e cazul Rompetrol, OMV-Petrom, MOL, poate şi al altora) vând biocarburanţi în staţiile lor de alimentare din ţări vest-europene. De fapt, vând aşa ceva mai peste tot în Europa, în afară de România.
Din cele 9-10 lanţuri de benzinării, doar cei de la Rompetrol şi azerii de la Socar s-au obosit să răspundă. Cam în doi peri şi aceştia, însă.
„Biocarburanţii (biodiesel, bioethanol) nu se comercializează en detail ca atare prin benzinării, în conformitate cu normele standard de produs şi specificaţiile de comercializare carburanţi în vigoare la această dată în România”, ne-a transmis dna Ionela Caizer, de la Socar România.
Dacia vinde în Vest maşini pe bioetanol de peste un deceniu
Producătorul român de automobile Dacia produce şi vinde maşini echipate cu motoare apte să funcţioneze cu biocarburanţi. Evident, vinde la export, pentru că pe teren propriu nu are sens s-o facă, neexistând astfel de carburanţi în benzinării.
Încă din anul 2009, pe piaţa din Franţa, de exemplu, Dacia vinde modelele Sandero şi Logan, echipate cu motoare ce pot funcţiona şi cu benzină, şi cu bioetanol, şi cu orice amestec dintre aceşti doi combustibili.
După apariţia SUV-ului Duster, şi acesta a fost oferit la export în varianta sa pe bioetanol. Dacii funcţionând cu biocarburanţi sunt acum disponibile, practic, în orice ţară europeană. Mai puţin acasă, în ţară.
Am întrebat-o pe dna Monica Ioniţă (unicul contact pentru presă existent pe site-ul grupului Renault România) despre această situaţie şi am rugat-o să ne explice de ce maşinile Dacia cu motoare ecologice sunt disponibile oriunde, numai în România nu. Ca de obicei, însă, cei de la grupul Renault nu s-au sinchisit să ofere un punct de vedere.
În lipsa unui punct de vedere oficial, am apelat la un inginer de la uzina Dacia din Mioveni.
Cât timp la benzinării nu se găsește bioetanol…
„Nu ar avea niciun sens să scoatem la vânzare în ţară maşini cu motoare care să funcţioneze cu bioetanol, câtă vreme la benzinării nu se găseşte aşa ceva. Daciile diesel ar putea funcţiona cu biodiesel cu nişte modificări minore la motor şi n-ar fi mai scumpe decât cele diesel clasice.
Însă, cele pe etanol ar fi cu vreo o mie sau două mii de euro mai scumpe. Aici ar trebui să intervină Guvernul, prin stimularea cumpărării de astfel de maşini, prin acordarea de bonusuri, reduceri de impozite etc.
Ştiu că în Franţa cine cumpără o Dacia sau orice altă maşină pe etanol primeşte o mulţime de înlesniri fiscale. La fel şi în Suedia, unde impozitul e la jumătate sau chiar mai mic. Ca să nu mai spun că în Vestul Europei, bioetanolul e cam la jumătate din preţul benzinei. În Franţa, unde am fost recent, e în jur de 0,6 euro, iar benzina e între 1,5 şi 1,6 euro litrul.
Noi putem oricând să oferim şi pe piaţa internă Dacii cu motoare ecologice, cum le spui tu, mai puţin poluante, dar trebuie, în primul rând, ca Guvernul să stimuleze cumpărarea lor, iar în al doilea rând, să găseşti la pompe carburant pentru ele”, ne-a declarat inginerul respectiv, sub protecţia anonimatului.
surse foto: Green Car Congress, Flybussarna, Dacia groupe Renault
