Cum sunt umiliţi cetăţenii la Serviciul de Paşapoarte şi la Prefectura Argeş. Păţania unui piteştean

La Serviciul de Paşapoarte Argeş din Piteşti lucrurile nu par să meargă deloc aşa cum ar trebui. Iar la Prefectura Argeş, să obţii o audienţă la prefectul Radu Perianu sau la vreunul dintre cei doi subprefecţi e curată aventură.

Cel puţin astea sunt concluziile la care a ajuns un piteştean, dl Laurenţiu Cătălin Dinu, după ce s-a izbit de obtuzitatea funcţionarilor de la cele două instituţii, cărora li se adresase într-o chestiune privind paşaportul fiicei sale, rezident tocmai în Noua Zeelandă.

Redăm mai jos păţania cititorului nostru, descrisă de dumnealui, cu menţiunea că intertitlurile ne aparţin.

La „Permise şi Înmatriculări” se poate

„Plecați fraților acasă, ăștia care aveți funcții în administrație și nu sunteți demni de ele. Nenorociți viața cetățenilor și pătați meritele colegilor care chiar își fac treaba. Cetățenii vor considera că tot sistemul este incompetent, nepăsător etc dacă fie și 20 % din oamenii din sistem au comportamente inadecvate funcției ocupate.

Scriam acum ceva vreme pe un grup public, Pitesti, orasul meu! , despre modul impecabil în care funcționează Serviciul Permise de conducere și Înmatriculări autovehicule, un serviciu la nivel european, realmente digitalizat. O programare pentru reînnoirea permisului auto se face în cinci minute, plata online a taxei aferente se face în două minute, tipărirea dovezii de plată într-un minut.

Deci din zece minute în fața calculatorului. La acestea se mai adaugă trei minute la sediul Serviciului, pentru predarea foarte puținelor documente cerute și a efectuării unei fotografii. Mulțumesc frumos, la revedere, apoi alte două minute pentru ridicarea permisului de la un curier care îl aduce acasă la Poșta de la Gara Pitești (dacă nu era și un mic online depus în dosar cu șină la biroul 347 de la etajul doi, nu eram în România, ne visam pe altundeva…)

În aceeași clădire în care se află Serviciul Permise de conducere și Înmatriculări autovehicule, un serviciu la standarde occidentale, se află și Serviciul Public Comunitar de Pașapoarte Argeș. Condus de domnul comandant Uscatu (comisar-şef de Poliţie Eduard Uscatu – n.r.).

Ei, pentru o solicitare de demitere a domnului comandant Uscatu, al cărui serviciu e realmente vraiște (dezorganizat, incompetent, tupeist) mă aflam acum la Instituția Prefectului.

Am cerut la registratură o audiență la domnul prefect Perianu cu două puncte pe ordinea de zi: 1) cerere de demitere a comandantului Uscatu; 2) o problemă conexă legată de reînnoirea unui pașaport românesc expirat (detalii săptămâna viitoare, zilele astea am alte ocupații;

cc: Alina Gorghiu , Flavia Elena Ghitu , Razvan Serbanoiu , Mihai Cotet – fiți pe fază, e despre modul glorios în care politrucii voștri distrug viața cetățenilor și fac din România țara în care singura opțiune viabilă, dacă ai altă opțiune, este să renunți la cetățenia acestei țări – lucru pe care la sfatul meu îl va face fiica mea. Ați nenorocit țara asta, voi și prietenii voștri peeeeseeeediiiistiii! ).

La Prefectură, toată lumea e „în teritoriu”

Am cerut așadar la registratură o audiență domnului prefect Radu Perianu, angajatul nostru, care e plătit de noi, din taxele contribuabililor, deci ar trebui să stea la dispoziția acestor locuitori.

Auzind motivele solicitării de audiență, mi s-a comunicat în primă instanță că domnul Perianu nu va fi disponibil, dar că voi putea sta de vorbă cu un subprefect.

După încă cinci minute de deliberări, mi s-a comunicat că din trei reprezentanți ai guvernului în teritoriu, un prefect și doi subprefecți, nu mă poate primi niciunul, să las o petiție scrisă (și să plec, se subînțelege).

Prieteni liberali și pesediști, dacă ar fi după mine aș sta până diseară aici, în chestii din astea am răbdare și anduranță mai mult decât aveți voi tupeu față de poporul român (care tupeu, se știe, e nelimitat).

Totuși, pentru că am în vizită la mine o fiică pe care nu am văzut-o de peste 1000 de zile și care stă doar 6 zile întregi aici, nu voi sta prea mult pe aici, pe holurile instituției Prefectului

Las aici un strămoșesc „Să vă fie rușine!” liberalilor pentru incapacitatea de a guverna această țară.

Liberali, pesedişti, aţi mai scăpat de un cetăţean român

Iar în ce privește reînnoirea pașaportului copilului meu, a cărui rezidență în Noua Zeelandă cerea o lămurire a situației din România (reînnoirea pașaportului român expirat SAU renunțare la cetățenie) am luat deja hotărârea corectă, în consultare cu fiica mea:

* pașaportul românesc expirat va fi predat, din calitate de cetățean olandez, Ambasadei României (de la Haga) în Regatul Țărilor de Jos, împreună cu o cerere de renunțare definitivă la cetățenie.

Nu merită să fii cetățeanul unui stat care își bate, crunt, joc de tine, CHIAR DACĂ TE-AI NĂSCUT ÎN ACEL STAT.

Felicitări, liberalilor uselisti, ați mai ras un cetățean român.

Fiica mea vine ultima oară aici în calitate de cetățean român, dar eu rămân aici, român (deși aveam posibilitatea să cer o altă cetățenie, nu am făcut-o). Voi lupta, ca și până acum, până la ultima mea suflare, atât timp cât mai e un rest de demnitate de apărat. Mor cu voi de gât, canaliilor useliste, pesediste, peneliste, de care veți mai fi fost și de care veți mai fi fiind.

Nu aveți ce îmi lua, în afară de job, bunuri materiale, statut social. Am avut bunică zdrobită la propriu (pentru bucata ei de pământ la care nu a vrut să renunțe) în închisorile comuniste de strămoșii voștri nomenclaturiști. Și, cu toate astea, cu toate că i-au luat tot și au zdrobit-o, la propriu, nimeni nu a putut să îi înfrângă vreodată spiritul și să îi ostoiască setea de libertate.

Sunt nepotul bunicilor mei, sunt fiul părinților mei. Nu am cum să merg la strămoșii mei nedemn. Dacă se vor schimba vremurile în foarte rău, mă veți putea schilodi, poate, fizic, dar voi trăi toată viața și voi muri ca un om liber și demn.

Nu am făcut și nu voi face nici cel mai mic compromis cu niciun nomenclaturist, potentat sau orice ar fi”.

Actualizare – După publicarea rândurilor de mai sus pe reţelele sociale, brusc au început să se găsească soluţii. Dăm din nou cuvântul dlui Dinu:

„La 20 de minute după această postare (sau după cererea de audiență, oarecum simultane), am avut onoarea de a primi, la Instituția Prefectului, vizita domnului comandant Uscatu (altfel spus, fără să vreau am lăsat un Serviciu ultra-aglomerat, fără un om esențial, preț de 30 de minute – 15 discuție, 15 drum).

Mi s-a explicat cu foarte multă amabilitate situația, s-a tras concluzia (nu de mine, eu rămân la opinia că sunt un milion de situații rare, durerea oricui e unică, mereu) că situația fiicei mele este una rară, care necesită o rezolvare rapidă și că dacă se va prezenta la ghișeu nu va dura mai mult de 7 minute, doar să aibă grijă să menționeze că îl caută pe domnul comandant.

Dacă nu ştii pe cineva, care să poată da un telefon cuiva… nicio şansă

Asta nu e nicidecum consistent cu principiile mele, eu nu admit soluții privilegiate nici pentru mine, nici pentru apropiați. Am umblat o grămadă de ore ca să aflu o soluție care să meargă pentru un cetățean oarecare.

Dacă eram genul care să dea un telefon cuiva care să dea un telefon altcuiva, se rezolva deja, pentru că mai știu, din diverse împrejurări pe câte cineva. Știu, dar nu am solicitat vreodată ceva. Nu am dat și nu voi da astfel de telefoane.

Sfatul meu pentru fiica mea rămâne ferm: taie cu toporul rădăcinile care te leagă de o țară în care tot la doi pași ai nevoie de un telefon al cuiva care știe pe cineva!

Desigur, e încăpățânată tot cât mine, așa că a zis deja că decizia o va lua ea. Sper să nu îmi facă imensa rușine dese vă duce totuși acolo (eu nu îi spun nici unde e clădirea măcar, subiectul e închis pentru mine) de a spune cumva că e fiica mea, de a intra pe o ușă pe care nu intră toată lumea, de a rezolva în 7 minute ce nimeni altcineva nu rezolvă în atât decât dacă…”.

Deocamdată, nu comentăm defel cele relatate mai sus, dar o vom face zilele următoare. Lăsăm concluzia despre cele relatate mai sus tot dlui Laurenţiu Dinu, care ne-a explicat, într-o discuţie, azi, că „e inacceptabil să se găsească soluţii numai dacă intervine personal comandantul sau alt înalt funcţionar: soluţii ar trebui să existe şi să fie oferite prompt, amabil, oricărui cetăţean român care are o problemă de rezolvat cu autorităţile statului”.

sursa foto: Prefectura Argeş