Dr. Mariana Marcu Leancă, medic psihiatru, arată că activități aparent inofensive devin ușor adicții și pot genera adevărate drame.
”Spectrul dependențelor actuale a depășit granițele tradiționale ale substanțelor interzise. În prezent, ne confruntăm cu o diversificare alarmantă a comportamentelor compulsive. Medicul psihiatru Mariana Marcu Leancă (foto) de la Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci (județul Olt – n.r.) subliniază că multe activități aparent inofensive ascund drame profunde. Pe lângă jocurile de noroc, adicția de cumpărături a devenit o problemă tot mai prezentă, care necesită intervenție medicală specializată”, se arată într-un articol publicat azi de NewsEdge.
Shoppingul: De la relaxare la compulsie distructivă
Mersul la magazine, perceput de mulți ca o metodă de relaxare, se transformă pentru unii într-o necesitate biologică imposibil de controlat. Acest mecanism psihologic caută compensarea unor goluri emoționale prin achiziții excesive.
”La adicție asta este: o plăcere de a face ceva interzis. Ceva fără limită”, explică Mariana Marcu Leancă. Gestionarea acestei dorințe devine o provocare majoră, necesitând alternative la fel de satisfăcătoare pentru pacient.
Gravitatea acestei obsesii devine evidentă doar în momentele critice. Specialistul relatează cazuri în care locuințele pacienților devin depozite de obiecte inutile.
„O colegă medic a fost la o pacientă acasă, a trebuit să facă o consultație la domiciliu și efectiv era plină toată casa. Dar ea nu realiza dimensiunea cumpărăturilor și efectiv au luat-o pe sus și au internat-o”, povestește medicul.
Contextul social actual, orientat spre consum excesiv, alimentează constant acest comportament.
„Excesul de informație și faptul că noi nu aveam, că bătrânii spuneau: «Domnule, să avem măsură în toate». Asta nu e greu în societatea de azi”, punctează Mariana Marcu Leancă.
Lupta pentru control
Un obstacol major în procesul de recuperare este diferența de obiective dintre medic și pacient. Specialistul urmărește prelungirea abstinenței, în timp ce pacientul tinde să caute metode de control al consumului.
”Idealul unui psihiatru, care tratează un pacient cu adicție într-un serviciu de cronici, este să mărească perioada de abstinență. Ce-și dorește pacientul de la tine este ca el să controleze adicția”, declară dr. Mariana Marcu Leancă.
Dezamăgirile apar frecvent când terapia pare să fi avut succes, dar dorința de consum persistă în subconștient.
„După ce sunt eu convinsă că un pacient a ajuns la liman și gata, dă mâna cu mine când pleacă, îi dau biletul de externare, și el mă întreabă: «Doamna doctor, dar o bere fără alcool pot să beau?» Mi-am dat seama că am luat-o de la zero”, mărturisește medicul, subliniind fragilitatea voinței umane în fața tentațiilor.
Infrastructura medicală și limitele intervenției
La Spitalul de Psihiatrie Cronici, echipa medicală tratează pacienți în etapa post-cură. Este vital ca publicul să înțeleagă distincția dintre asistența oferită și urgențele majore.
„Noi primim doar pacienți post-cură, pentru că, fiind un spital cu competență limitată, nu putem să primim pacienți care pot să facă sevraj sau care să vină în intoxicație”, precizează medicul psihiatru.
Sevrajul reprezintă o urgență medicală ce poate pune viața în pericol. Acesta necesită un mediu spitalicesc dotat cu terapie intensivă și unități de primiri urgențe.
„Sevrajul nu este o urgență pe care s-o tratezi la Schitu Greci, într-un câmp, unde spitalul județean este la 20 de kilometri”, subliniază dr. Mariana Marcu Leancă. Riscurile sunt majore, incluzând pusee de hipertensiune, febră, crize epileptice și status epileptic. ”Sunt niște chestii pe care nu poți să te aventurezi, cât de deștept te-ai crede tu”, afirmă specialistul.
Mitul controlului și negarea bolii
Odată depășită faza sevrajului fizic, pacienții se confruntă cu negarea psihologică. Aproape toți cei care suferă de dependențe sunt convinși că dețin controlul total asupra propriului comportament.
„Este foarte interesant lucrul ăsta: deci, eu ca doctor vreau ca ăla să stea cât mai mult să nu bea, el nu vrea asta. El vrea să bea, dar să aibă control”, declară medicul.
Această negare este comună în toate formele de dependență.
„Toți absolut… hai, nu absolut, dar 99,99% dintre ei spun că pot să se oprească oricând. La fel și dependenții de tutun. «Eu fumez pentru că îmi place, eu beau că mă simt și eu bine, dar eu pot să nu beau»”, explică Mariana Marcu Leancă.
Totuși, realitatea clinică contrazice aceste convingeri. Dependența psihologică și somatică forțează organismul să ceară substanța respectivă. În astfel de momente, voința individuală nu mai este suficientă, deoarece corpul a dezvoltat o obișnuință greu de învins.
„Chiar dacă tu nu mai vrei, corpul cere… s-a obișnuit, s-a terminat. Nu te mai poți ajuta singur”, explică psihiatrul, citat de site-ul menționat.
Puteți lectura integral articolul respectiv aici.
sursa foto: NewsEdge.ro
