Având în vedere că etapa trecută, atât Rapid Bucureşti, cât şi FC Universitatea Craiova au pierdut neaşteptat (Rapidul, cu 2-3 la Călăraşi, Craiova cu 1-2 la ASU Poli), CS Mioveni a rămas în cursa pentru promovarea directă în Liga I, despărţită fiind de numai 3 puncte de Rapid şi de 6 de Craiova, cu trei runde înainte de final.

Însă, pentru a avea şanse la promovare directă, fără baraj, argeşenii ar fi trebuit să învingă azi, acasă, pe Dunărea Călăraşi.

Gazdele porneau favorite, fie şi numai prin prisma faptului că meciul tur din play-off, de la Călăraşi, a fost câştigat de o manieră zdrobitoare de fotbaliştii pregătiţi de Alexandru Pelici, scor 5-1.

Meciul a început uşor crispat, de ambele părţi, după care echipele au mai început să joace câte ceva. Aflată numai la un punct în spatele Mioveniului, Dunărea a arătat clar că a venit la Mioveni să câştige, pentru că şi călărăşenii vor să promoveze. Dacă s-o putea, direct.

Surprinzător, oaspeţii au fost mai activi în treimea adversă în prima jumătate de oră. Au şi reuşit un gol, anulat, însă, corect, pentru o poziţie de ofsaid. Mai putea marca şi ex-rapidistul Alami, dar portarul Popescu a izbutit să pareze.

Pe un contraatac, Blănaru a scăpat singur spre poartă, dar a fost ajuns şi doborât de un fundaş oaspete. S-ar fi putut dicta lovitură de la 11 metri, dar arbitrul Lucian Rusandu (din Sfântu-Gheorghe) a lăsat jocul să continue. Nouă ni s-a părut că a fost fault şi că decizia corectă ar fi fost penalty pentru CS Mioveni şi cartonaş galben pentru fundaşul Dunării.

Golul Dunării, din minutul 19, a fost anulat corect, pentru ofsaid

În vara anului trecut, scriam despre acest arbitru că e un fel de Viorica Dăncila a arbitrajului că, deşi „fluieră” de mai bine de două decenii, n-am găsit niciun articol în care să scrie cineva despre dânsul că ar fi un arbitru bun. Nici nu prea ar fi avut cum să fie unul bun, câtă vreme paginile ziarelor sunt pline de articole despre multele meciuri făcute praf de dl Rusandu.

La puţine minute de la reluarea jocului, după pauză, acelaşi fundaş călărăşean, polonezul Wiktorski, l-a mai faultat o dată dur pe Blănaru şi a primit galbenul cuvenit. Ar fi fost al doilea, dacă arbitru ar fi fost oricine altcineva în afară de Lucian Rusandu.

La numai 3-4 minute distanţă, acelaşi polonez Wiktorski (jucător trecut pe la Glasgow Rangers, internaţional de juniori şi tineret a ţării sale) a avut o intrare de kung-fu asupra lui Rusu, însă, nici de această dată domnul în negru, cu fluier, nu i-a arătat al doilea galben şi, implicit, roşul.

Dacă dl Rusandu ar fi arbitrat corect, Dunărea trebuia să rămână în inferioritate numerică. Şi poate că, în acest caz, n-ar mai fi izbutit să deschidă scorul, aşa cum a făcut-o, în minutul 64. A marcat Tudoran, care efectiv l-a lovit peste mâini, cu şpiţul, pe portarul Iustin Popescu, care reţinuse iniţial mingea şutată de acelaşi Tudoran.

Deşi argeşenii au protestat vehement, arbitrul a validat golul. Cu siguranţă, dacă Lucian Rusandu ar fi jucat fotbal în viaţa lui, la nivel un pic mai sus decât echipa şcolii, n-ar fi validat golul Dunării. Ni s-a părut că portarul Popescu a fost faultat clar de atacantul oaspete. Cel puţin aşa s-a văzut la reluările TV.

CS Mioveni a reacţionat imediat, avansând spre jumătatea Dunării, iar antrenorul Pelici a mutat ofensiv, introducându-i pe Măr, Işfan şi Dorinel Oancea. Totuşi, Dunărea s-a apărat bine, grupat, în vreme ce nici argeşenii n-au practicat chiar cel mai bun fotbal ofensiv al lor.

CS Mioveni a egalat dintr-un penalty pe care până şi arbitrul Lucian Rusandu l-a văzut

Totuşi, Mioveniul a egalat în minutul 82: Işfan a transformat, cu niţel noroc, un penalty pe care l-a văzut până şi arbitrul Rusandu, la un fault al portarului oaspete Began asupra lui Rusu.

Ultimele 10-12 minute au oferit un fotbal fragmentat de dese faulturi, unele dure, semn că ambele formaţii au pus multă ambiţie în jocul lor. Mai periculoşi au fost, totuşi, argeşenii. Massaro, introdus şi el prin minutul 72, a avut o ocazie bună de gol, dar a preluat ca la judeţeană şi portarul Began a prins fără probleme.

Mioveniul s-a aruncat în atac în ultimele minute, oaspeţii au contraatacat de câte ori au putut. S-a jucat cu garda jos pe finalul meciului, dar nimic nu s-a mai întâmplat demn de semnalat, exceptând alte câteva decizii bizare ale arbitrului.

Cu acest punct obţinut azi, CS Mioveni rămâne la două lungimi în spatele Rapidului, ocupanta locului secund, care joacă mâine, acasă, cu ASU Politehnica Timişoara. Perspectiva promovării directe se cam îndepărtează de echipa din Mioveni, din păcate. Totuşi, dacă Rapidul o mai comite o dată, cum a făcut etapa trecută… giuleştenii sunt renumiţi pentru aşa ceva, că doar de-aia li se spune „Farmecul vieţii”.

Nu putem spune că azi, cu un arbitraj cât de cât rezonabil, CS Mioveni ar fi putut bate Dunărea. Poate da, poate nu. Ce putem spune e că prestaţia dlui Lucian Rusandu, la centru, a fost una în nota sa obişnuită: penibilă, jenantă, enervantă până şi pentru oaspeţi, dar una care le-a permis acestora să termine jocul în 11, deşi polonezul Wiktorski ar fi trebuit de vreo două ori eliminat.

CS Mioveni mai are de jucat la Timişoara, cu ASU Poli, şi acasă cu Rapid. Cu şase puncte în aceste jocuri, încă mai poate spera la promovare directă, dar depinde şi de celelalte rezultate.

sursa foto: capturi video Digisport

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here