Ieri a fost o zi în care ne-am ocupat mai puţin de ale scrisului şi am făcut o vizită în inima României, la Odorheiul Secuiesc, în judeţul Harghita, un oraş în care circa 96-98% din locuitori sunt de origine maghiară, iar românii nu reprezintă mai mult de două procente din populaţie.

E lesne de înţeles că, într-o mare maghiară, asimilarea celor două procente de români e un proces firesc.

Mai ales că statul român, care-i sprijină în fel şi chip pe etnicii maghiari să îşi conserve identitatea naţională şi culturală, nu face acelaşi lucru cu românii minoritari în comunităţi maghiare compacte, cum e cea din Odorheiul Secuiesc.

Aşa a fost mereu, după 1989. Românii din centrul ţării (Harghita, Covasna şi o bucată de Mureş) aduc prea puţine voturi şi, ca atare, nu prezintă interes pentru cei cărora noi le spunem, generic, „clasă politică”.

Însă, din fericire, ceea ce nu face statul român face o comunitate mică, de opt călugăriţe greco-catolice, din Congregaţia „Inimi Neprihănite”, care găzduiesc şi îngrijesc, în Casa „Sfântul Iosif”, aproape 200 de copii orfani. Majoritatea, români.

Despre ce este şi ce face Casa „Sfântul Iosif” am scris aici, anul trecut: https://argesulonline.ro/ziaristii-care-merg-la-raliul-budapesta-bamako-donatii-pentru-copiii-orfani-de-la-casa-sfantul-iosif-din-odorheiul-secuiesc/

Adăugăm doar că surorile greco-catolice îi îngrijesc pe aceşti copii fără a fi deloc ajutate de statul român, că de sprijin de la autorităţile locale maghiare nici nu poate fi vorba. Aşezământul subzistă exclusiv din donaţii.

La câteva luni distanţă de la ultima noastră vizită, am găsit-o pe sora Emilia Trif, cea care conduce Casa „Sfântul Iosif”, înconjurată de mai puţini prichindei ca de obicei.

Sora Emilia Trif, cea care conduce Casa „Sfântul Iosif” şi-i îngrijeşte, alături de celelalte măicuţe, cu multă devoţiune pe copiii orfani

„Unii au mers la rudele lor, sunt care au şi rude, nu-s complet singuri pe lume”, a explicat sora Emilia.

„Am rezistat fără probleme pandemiei, pentru că ne-am închis în incinta Casei. Până şi bucătăreasa noastră a rămas aici zi de zi, deci n-am avut niciun contact cu exteriorul. Doar curierii şi poştaşul au venit pe la noi, atât”, a lămurit sora Emilia.

„Am asigurat, din donaţii, bineînţeles, tuturor copiilor calculatoare şi/sau tablete pentru acces la internet. Aşa că toată lumea şi-a făcut lecţiile online, am ajutat şi noi, surorile, fiecare în funcţie de pregătirea din viaţa pre-monahală, aşa că azi copiii sunt la zi cu şcoala. A fost greu şi pentru noi, şi pentru copii, dar am răzbit”.

Universitatea „Transilvania” din Braşov îi aşteaptă pe copiii Casei „Sfântul Iosif”

Anul acesta, mai bine de 20 de copii crescuţi şi îngrijiţi de măicuţele greco-catolice de la Odorheiul Secuiesc absolvă liceul („Marin Preda”, singurul liceu cu predare în limba română din oraş şi, de asemenea, singurul românesc pe o rază de cel puţin 50 km – n.r.) şi se pregătesc pentru examenele de bacalaureat.

Copiii Casei „Sfântul Iosif”, ajunşi acum oameni maturi, la casele lor, vin adesea să le revadă pe mamele lor adoptive şi locul unde au crescut

„De mai bine de zece ani, toţi copiii copiii crescuţi de noi au promovat examenul de bacalaureat. Sper că şi anul acesta vor promova toţi”, e încrezătoare sora Emilia.

Conducerea Universităţii „Transilvania” din Braşov, unde sunt deja studenţi cam 30-35 de copii crescuţi la Casa „Sfântul Iosif” a informat conducerea aşezământului că are deja pregătite burse care să acopere cazarea şi masa în căminele universităţii pentru toţi copiii crescuţi în Casă care vor dori să studieze mai departe la Braşov.

Un gest extraordinar, pentru care conducerea universităţii braşovene merită felicitată.

Compania energetică EON, printre binefăcătorii orfanilor din Odorhei

Până la vizita de ieri la Odorheiul Secuiesc trăiam cu convingerea că toate multinaţionalele care operează în România au venit aici ca să facă profituri şi nimic altceva.

Sora Emilia ne-a explicat, însă, că şi regula asta are excepţiile ei: „Compania energetică EON Gaz (fostul Distrigaz Nord, acum furnizor de gaz metan, dar şi de electricitate) ne-a primit într-un program social al său (se numeşte „Dăruieşte lumină” – n.r.), prin care, pur şi simplu, scutesc de plata facturilor de curent anumite persoane aflate în situaţii dificile sau entităţi non-profit, cum suntem noi, care fac lucruri utile comunităţii…

Hăinuţe şi jucării pentru copii

… Imobilul nostru, cu peste 200 de camere şi încăperi, are lunar o factură de electricitate de circa 8.000-9.000 de lei. Cei de la EON ne-au scutit de la plata acestor sume, lunile trecute. A fost un bine imens pe care ni l-au făcut, nouă şi copiilor orfani pe care-i îngrijim. Le suntem mereu recunoscători celor de la EON”.

Micile noastre cadouri, care au încăput în portbagajul unei maşini break, au părut mai nimic în comparaţie cu cele de mai sus.

De asemenea, donaţia noastră în bani (cam cât factura de electricitate pe o lună a unei case de locuit) ni s-a părut ridicol de mică.

„Nu vă faceţi astfel de probleme. Dumnezeu îi aduce mereu la noi pe cei care trebuie să ne găsească şi cu toţii, împreună, ţinem în viaţă Casa „Sfântul Iosif”, copiii de aici şi spiritul creştinesc al acestui loc.

Numai electricitatea costă în jur de 8.000-9.000 de lei lunar. Gazul, iarna? „Nu vreţi să ştiţi”

Ne vom ruga pentru dumneavoastră şi, veţi vedea că şi binele făcut se întoarce întotdeauna, nu numai răul. Dumnezeu are grijă de toate, încredeţi-vă Lui”, a spus sora Emilia.

Am plecat din Odorheiul Secuiesc cu convingerea că, atâta timp cât acolo vor exista Casa „Sfântul Iosif”, măicuţele şi copiii pe care ele-i îngrijesc, va exista şi liceu românesc în oraş şi vor dăinui şi câteva procente de locuitori români în statistici.

Statuia unui „secui rătăcitor”, din centrul Odorheiului, al cărui chip seamănă izbitor de bine cu al criminalului de război Wass Albert

Nu e puţin lucru, mai ales pentru un oraş în centrul căruia tronează statuia criminalului de război Wass Albert, cu zeci de panglici roşii-alb-verzi la gât.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here