Constantin Schumacher: „Le-am cerut celor din conducerea FC Argeş să-mi dea o şansă, dar nu au fost de acord”

Date:

Share post:

Constantin Schumacher, jucător emblematic al lui FC Argeş şi al Rapidului, acum antrenorul echipei CS Mioveni, nu are ca obiectiv promovarea, ci formarea unei echipe competitive, solide, cu identitate proprie.

CS Mioveni are un nou antrenor principal, în persoana lui Constantin Schumacher. Misiunea acestuia pe banca tehnică a galben-verzilor nu va fi deloc una ușoară, având în vedere faptul că din lotul ce juca în sezonul recent încheiat în Liga I nu au mai rămas decât câțiva fotbaliști. În viitorul sezon din eșalonul secund, obiectivul argeșenilor nu este promovarea, ci formarea unei echipe capabile să se claseze în partea superioară a ierarhiei.

Suntem siguri că Schumacher, un tip ambițios, va reuși la Mioveni ceea ce-și propune. Dincolo de gazon, fostul fotbalist este un familist convins. Are o soție minunată, Oana, și două fete superbe, Raissa, 21 de ani, și Maria, 3 ani.

Zilele trecute, l-am provocat pe antrenorul Constantin Schumacher la un dialog despre fotbal, pasiuni, familie.

CITIŢI ŞI: Constantin Schumacher, CS Mioveni: „Obiectivul nostru era salvarea de la retrogradare; acum vrem în play-off”

”Nu mai e nimic din ce-a fost odinioară”

Cum a început aventura dumneavoastră fotbalistică?

Băteam mingea pe maidan, evident, ca orice copil. La 14 ani am ajuns la echipa din Fălticeni, iar după doi ani și ceva, la 16 ani și jumătate, am debutat în liga secundă, la Foresta Fălticeni. Cornel Anton a fost omul care m-a ajutat să descifrez tainele fotbalului.

Părinții mei nu s-au opus, m-au lăsat să joc fotbal. E drept, nu aveau ei habar de ceea ce făceam eu. Pe vremea mea nu era ca acum, copiii stăteau cu cheia la gât și știau ce reguli trebuie să respecte. Se duceau singuri pe maidan, acum e ciudat.

Dacă-i duc pe puști la fotbal, părinții sunt obsedați să stea la antrenamente. Sunt mai mulți părinți decât copii, dau indicații, ei le știu pe toate. Fiecare își vede copilul ca fiind viitorul Messi sau Ronaldo, în loc să-l lase pe antrenor să-și facă treaba.

Mulți părinți nu au încredere în antrenori. Copilul trebuie lăsat să se joace. Mai târziu, când are 13-14 ani, te poți edifica dacă are potențial și poate ajunge departe, atunci când intră în sistemul de 11 contra 11. Părintele trebuie să se ocupe de educația copilului, să-i dea o direcție în viață, să aibă grijă la anturajul acestuia; ar fi bine să lase aprecierile de factură fotbalistică în seama antrenorilor. Nu mai e nimic din ce-a fost odinioară.

De exemplu, acum, dacă un copil vrea să joace fotbal, trebuie să plătească, nu mai sunt maidanele de pe vremea mea. Atunci jucai fotbal pentru că îți plăcea. Nu erau tablete, calculatoare, laptopuri. Eu alergam după o minge pe maidan și visam să ajung fotbalist cunoscut, să joc în Liga I. Îi vedeam la televizor pe Hagi, pe Adrian Ilie, și îmi doream cu ardoare să devin cunoscut. Și am reușit.

Ce-a urmat după Foresta Fălticeni?

Aveam 17 ani și jumătate când am ajuns la FC Argeș, echipă care evolua în liga secundă, avându-l la timonă pe Ion Moldovan. Am petrecut șase ani foarte frumoși în Trivale; am avut parte atât de  bucurii, cât și de tristeți, dar am dat tot ce-a fost mai bun pentru acest club.

Am plecat la Rapid când aveam 23 de ani. Am jucat în Cupele Europene, am câștigat cu giuleștenii trei trofee interne foarte importante: campionatul, Supercupa și Cupa României. Am jucat și în China, am debutat și la echipa națională (n.r. în 2002, în meciul amical România – Croația, scor 0-1), am fost o scurtă perioadă de timp și la Gloria Bistrița.

Acum, privind în urmă, sunt mândru de ceea ce am realizat în cariera de fotbalist. Toată lumea are regrete, dar contează  faptele pe care le lăsăm. Iar peste ani, când vezi și simți că suporterii te recunosc pe stradă, vin la tine și împreună rememorați anumite momente de referință, parcă vrei să se oprească timpul în loc…

Care a fost cel mai trist moment al carierei de jucător?

Eram la Rapid și am fost trimis la Bistrița, sub formă de împrumut, deși evoluasem titular în multe meciuri. Antrenorul de atunci, Mircea Rednic, mi-a spus că a adus jucători mai buni decât mine.

Nu voi uita niciodată acel moment, am suferit foarte mult. Însă la Bistrița am jucat în Cupa Intertoto, am avut prestații bune și în campionat. Am stat șase luni acolo, apoi am revenit în Giulești și am evoluat din ce în ce mai bine. 

Aveți un nume de familie destul de interesant, Schumacher, aveţi de asemenea, două prenume nemţeşti (Franz Ulrich – n.n.) dar sunteți moldovean…

Străbunicul meu a fost neamț și toată familia a moștenit acest nume. Mă mândresc cu el. De fapt, familiei mele îi datorez totul.

Unde vă vedeți peste 10 ani?

Peste 10 ani? Antrenând una dintre echipele care mi-au rămas în suflet, mă refer la FC Argeș și Rapid. Acolo am trăit cele mai frumoase momente și tot acolo mi-ar plăcea să mă întorc, dar într-o altă postură, aceea de antrenor principal.

”Mă trădează, preferatul ei este Garita…”

Ce vă place să faceți în timpul liber?

Să mă joc cu fiica mea cea mică, Maria, în vârstă de 3 ani. Este foarte energică și mă aleargă peste tot. Mă cam trădează în ultima perioadă, preferatul ei este Garita, fostul jucător al echipei FC Argeș. Îl vede peste tot, întreabă de el mereu. Dacă mă uit la un meci, ea strigă Garita.

Fetiţa cea mică a familiei Schumacher de suporter al lui Garita

Când eram antrenor la FC Argeș, am luat-o cu mine la stadion. Garita plecase în Franța, nu era atunci la antrenament. Maria întreba de el, iar eu, s-o liniștesc, i-am arătat alt jucător. Nici nu a vrut să se uite la el, mi-a spus clar că acela nu este Garita.

La capitolul pasiuni, la loc de cinste se află tenisul de camp și cărțile ce au ca tematică psihologia sportivului, precum și cele care prezintă viața și activitatea antrenorilor din fotbalul mondial.

”Nota 4”

Ați fost un elev silitor? Care e cea mai mică nota pe care ați primit-o?

Așa și așa, am încercat, atât cât am putut, să îmbin utilul cu plăcutul. Nu eram un elev eminent, am fost de 7-8, cam așa, dar îmi plăceau mult limba română și istoria. Îmi aminesc că cea mai mica notă a fost 4, am primit o la desen, dar am meritat-o. Nu-mi plăcea să desenez deloc, nu aveam talent.

Ce cadouri vă aducea Moș Crăciun?

Dulciuri. Dar când am început să câștig bani, s-a întâmplat destul de repede, când aveam 15-16 ani, eu eram cel care juca în rolul lui Moș Crăciun, dăruindu-le cadouri nepoților.

Vă place să gătiți?

Da, foarte mult. Ultim a data am preparat paste cu creveți.

Există un secret al reușitei?

Da, clar. Dacă îți dorești ceva cu adevărat și dai totul pentru a ajunge acolo unde vrei, vei reuși, la un moment dat. Totul este să nu te dai bătut și să lupți până la capăt.

V-ați gândit vreodată să vă stabiliți în altă țară?

Da, mi-ar păcea să mă stabilesc în Grecia. Am jucat acolo un an și am rămas impresionat de oameni, erau mai boemi, de civilizația elenă, de tot.

Când ați plâns ultima dată?

Zilele trecute am trăut un moment care mi-a rupt sufletul. Fiica cea mare, Raissa, a absolvit Facultatea de Management hotelier, în Elveția, iar eu nu am putut ajunge pentru că am fost ocupat. Am plâns, recunosc, m-a durut. Era un moment important din viața fiicei mele și am lipsit. Însă mă voi revanșa. Îmi iubesc foarte mult fetele.

„Fotbaliștii să-și dorească să joace, să se afirme, să fie serioși și determinați”

De ce ați ales să plecaţi de la FC Argeş imediat după ce Marius Croitoru şi-a reziliat contractul?

Pentru că le-am cerut domnilor din conducere să mă lase pe mine să decid, să-mi acorde o șansă. Aceștia nu au avut încredere în mine, iar eu m-am decis să părăsesc corabia. Prefer să nu intru în detalii. Când cineva nu te vrea, cel mai bine este să pleci din acel loc și să mergi pe alt drum, chiar dacă doare.

Cu ce lot veți lucra la Mioveni, ştiut fiind că echipa s-a cam dezintegrat?

Vom vedea ce transferuri putem face, important este ca fotbaliștii să-și dorească să joace, să se afirme, să fie serioși și ambiţioşi. Să arate că pot face față în liga secundă, să se autodepășească; vreau să formez un grup unit, pe principiul unul pentru toți, toți pentru unul.

 Are vreo şansă CS Mioveni, sub conducerea dv,  să lupte pentru promovare?

Îmi doresc ca echipa să aibă identitate, pentru început, să arătăm ca o echipă de fotbal solidă. Ne-au plecat foarte mulți jucători importanți, trebuie s-o luăm de jos, să clădim. Va fi greu, dar nu imposibil de realizat ceea ce ne-am propus. Nu vorbim despre promovare acum, ci doar despre formarea unei echipe competitive, care să aibă capacitatea de a lupta de la egal la egal cu orice grupare din Liga a II-a, indiferent de nume.

surse foto: ArgeşulOnline.ro/Gabriel Pintilei, arhivă personală familia Schumacher

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img

Citeşte
ŞI

Alina Gorghiu a anunțat azi aducerea în țară a unui alt fugar internațional

Alina Gorghiu, ministrul Justiției, a anunțat azi repatrierea a...

Eroii anticomuniști ai ”Republicii de la Bârgău”, între care trei argeșeni, comemorați în Bistrița. La ei acasă sunt necunoscuți

Zilele trecute, la Prundu Bârgăului (Bistrița-Năsăud), eroii anticomuniști care...

Argentina și Columbia, în finală la Copa America 2024. În finala mică, Uruguay și surpriza Canada

Naționalele din Argentina (campioana mondială en titre) și Columbia...

Euro 2024, ultimul act: Anglia și Spania vor juca, duminică, finala competiției

În finala Euro 2024 se vor întâlni, duminică seară,...

(Video) Two foreign tourists were saved by car horns from a deadly bear attack on Transfăgărășan road

The two unconscious tourists narrowly escaped death, saved by...

(Video) Doi turiști, salvați din ghearele unui urs, pe Transfăgărășan, de claxoanele mașinilor

Doi turiști au fost salvați de claxoanele mașinilor de...