Butada din titlu, cum că doctorul cel mai bun din Piteşti e trenul către Bucureşti, n-am inventat-o noi. Ea circulă, de decenii, nestingherită, pe culoarele Spitalului Judeţean. Nu fără temei, în destule situaţii.

Despre multe dintre ele, presa locală şi cea naţională au scris. Am făcut-o şi noi, în câteva situaţii, cea mai cunoscută dintre ele fiind tragedia familiei Fotache din Moşoaia, caz asupra căruia e chemată, de acum încolo, să se pronunţe Justiţia.

Zilele acestea, un nou caz de suferinţe atroce ale unei tinere paciente e de natură să zguduie opinia publică piteşteană.

Ca să nu fim acuzaţi că abuzăm de adjective şi de epitete, reproducem mai jos păţania unei tinere femei, dna Beatrice M, aşa cum a formulat-o chiar dumneaei.

Atragem atenţia cititorilor mai slabi de înger sau mai sensibili la suferinţe că epistola dnei Beatrice M. nu le e recomandată.

Intertitlurile şi sublinierile de mai jos ne aparţin.

„Vineri 05.06.2020, undeva trecut de ora 12 noaptea (deci practic numai era 05.06), m-am trezit din somn cu niște dureri abdominale cumplite, dar și dureri ușoare în zona pelvină, mai accentuat pe dreapta.

Am crezut cu tărie că nu îmi este bine din cauză că mâncasem un kebab (aveam un apetit cel puțin dubios). După aproximativ o oră, am decis că numai pot rezista și trebuie să merg la camera de gardă, cu tot COVID-ul din această perioadă.

Durerile erau atât de intense încât am zis că nici numai contează ce mi se întâmplă, doar să scap de dureri.

Dr. Ali Reza Zarbakhsh şi-a construit renumele unui medic ginecolog bun, la Curtea de Argeş, dar a mai fost reclamat pentru malpraxis; niciodată pedepsit

Ajunsă la camera de gardă, nu mi se face niciun test COVID, așa cum suntem noi mințiți pe la tv sau mai știu eu pe unde, nici temperatura nu știu dacă mi-a fost luată (a se înțelege că aveam dureri groaznice și prin urmare nu îmi amintesc exact de treaba cu temperatura).

Îmi fac o fișă la recepție primiri urgențe (sau ce e acolo) și intru la urgențe majore (acolo sunt trimisă). Explic ce dureri am și sunt trimisă la ginecologie. Rămân șocată neînțelegînd de ce. Mintea mea nu a priceput ce treabă au durerile abdominale cu ginecologia, dar tac cuminte și îmi spun că medicii știu mai bine.

Primele obrăznicii

Ajunsă pe secția de ginecologie îl aștept pe medic. Simțeam nevoia de a urină, dar de frică să nu fiu certată, am zis că mai bine tac. De gardă era dl. doctor Ali (Reza – n.r.) Zarbakhsh.

Inițial nu știam cu cine discut și sincer nici nu mă interesa atât de tare, având în vedere ce dureri aveam.

Sunt poftită în cabinet și explic ce dureri am. Anunț medicul că am fost diagnosticată cu niște chisturi pe ovare, nu îmi termin propoziția că sunt întreruptă de dl doctor „Da, că aşa așteptați voi să ajungeți la urgențe deși vă știți cu chisturi!”

Încerc să îi explic că am primit un tratament pe care l-am urmat, nu am asteptat să ajung la urgențe. Dl doctor este nemulțumit de tratamentul pe care l-am primit și îmi spune că doar anticonceptionalele ar fi rezolvat problema (pe un ton care care îți sugera că tu trebuia să ști neapărat asta dinainte de a-ți spune el).

Asistentă obraznică şi ea, hârtie igienică lipsă

Se încearcă o ecografie abdominală, dar Dl doctor nu poate vedea ceva (era de înțeles având în vedere că aveam nevoie la toaletă). Mă trimite să urinez. Asistenta mă tot grăbește spunându-mi să fac mai repede că Dl Doctor mă așteaptă (pe un ton care îți sugera că deja este ceva grav, dacă așteaptă).

Ajung în toaleta secției de ginecologie (bănuiesc) și mă uit agitată după hârtie igienică. Da, eu fac parte din oamenii ăia care cred că au dreptul la hartie igienică în spitale. Îi spun asistentei că nu este hârtie igienică și imi răspunde „Păi nu am hârtie igienică, fă așa!”

Casc niște ochi mari și rămân blocată. Îi spun că eu nu urinez fără hârtie igienică. Agitată îmi amintește că trebuie să mă grăbesc pentru că mă așteaptă dl doctor. Caută niste hartie igienică peste tot și nu găsește.

În tot acest timp insistă ca eu să urinez, cu ușa deschisă larg la baie, cu ea înăuntru, căutând hârtie igienică. Probabil că îi era tare teamă de dl doctor dacă era atât de agitată pentru că dânsul aștepta.

„Urinează, dragă, cu uşa deschisă!”

Mă întreb în sinea mea, când am ajuns în halul ăsta? Să nu mai avem dreptul nici la intimitate la toaletă și nici la hârtie igienică in spitale.

Într-un final găsește o urmă de hârtie igienică și mi-o dă. Iese afară și lasă ușa larg deschisă. Mă duc să apropii măcar ușa, mă simțeam de parcă mă vedea un oraș întreg. Sunt mustrată „- Lasă, doamnă, ușa așa!”

Tac din gură și mă conformez. Mă rog în gând să nu treacă nimeni pe hol în timp ce eu urinez. Mă spăl pe mâini și revin în cabinetul domnului doctor.

Diagnostic de medic ginecolog: „Asta e durere de nepişare, domnişoara!”

Sunt întrebată dacă mă simt mai bine și răspund afirmativ. Parcă durerea nu mai era insuportabilă, ci doar foarte puternică. Dl doctor îmi spune: „Asta este durere de nepișare, domnișoară!”

Rămân înmărmurită. Nu îmi vine să cred ce îmi aud urechile. Mă rog în gând să plec mai repede din acest spital de nebuni. Nu am întâlnit în viața mea atâta lipsă de empatie față de o femeie aflată în dureri groaznice.

Mă întrebam în gând dacă nu cumva sunt eu nebună și am ajuns la urgențe pentru că nu am urinat la timp, dar tot eu îmi răspundeam că este imposibil așa ceva. Nu simțisem nevoia de a urina, decât cu 10 min înainte de a intra în cabinet.

Dl doctor este nemulțumit de ce vede la ecografia abdominală și decide să facem una TV (transvaginală). După introducerea sondei încep să plâng de durere. Simțeam că numai pot respira.

Dna Beatrice M a trăit o experienţă traumatizantă la secţia de Ginecologie a Spitalului Judeţean Piteşti. Şi nu e prima pacientă silită să treacă prin aşa ceva

Îi spun domnului doctor că numai pot, că mă doare îngrozitor, dar nu prea pare să fie interesat. Îmi răspunde răstit: „Păi normal că te doare! Cum să nu te doară dacă ai numai lichid în burtă! Ți s-a spart chistul de pe OD (ovarul drept – n.r.) și ar trebui să te operez să îți scot ovarul cu totul!”.

În gândul meu se derulează imagini apocaliptice. Mă gândesc că nu voi mai face copii niciodată, mă gândesc că nu vreau să fiu operată în acest spital unde nimănui nu îi pasă de mine.

Îmi amintesc de durerile de după operația de apendicită și mă cuprinde groaza. Îmi spun în gând că nu voi rămâne aici, nici de ar fi să mor. Și mai ales, nu pe mâna acestui medic. Știu că am dreptul să refuz internarea și mă decid să fac asta.

Domnul doctor mă întreabă când am avut ultima menstruație. Urmează o pauză de câteva secunde. Efectiv nu prea știam ce să răspund la această întrebare. Deși bănuiam că tocmai îmi trecuse menstruația, îi explic că de această dată a fost diferită. Mult redusă cantitativ și cu pauze de o câte o zi sau mai multe. Sunt intrebată: „Dar un test de sarcină ai făcut?”. Răspund: „Nu!”. Domnul doctor ridică tonul contrariat „- Păi de ce?”

Rămân blocată și nu știu ce să îi răspund. Probabil că un bun răspuns ar fi fost că nici în ruptul capului nu aș fi crezut că aș putea fi însărcinată. Având în vedere că de un an de zile, niciodată nu văzusem un test de sarcină pozitiv, iar eu credeam cu tărie că mi-a venit menstruația exact în săptămâna respectivă.

Sunt trimisă să fac un test de sarcină, în aceeași toaletă fără hârtie igienică. Îi spun asistentei că nu am cum să mai fac, din moment ce nu au trecut nici 5 minute de când am urinat.

Îmi spune hotărâtă „-Trebuie să faci! Măcar câteva picături, ca să putem face testul!”. Nu îl înțelegeam pe acest trebuie! Cum naiba să faci doar pentru că trebuie? Eu până acum nu am auzit de oameni care să urineze la comandă. Ori cel puțin eu nu sunt unul dintre ei.

Urinat la comandă, din 5 în 5 minute

Spun încet că voi încerca. Ajunsă la toaletă îi spun asistentei (care mă asista la un metru, când încercam să urinez) că nu pot urina. Îmi răspunde răstit „-Stai acolo și încearcă! Trebuie să urinezi ca să poată face dl doctor testul!”

Într-un final îmi spun în gând că nu am cum să mă las atât de umilită. Cum e posibil să fiu pusă să urinez la 5 minute după ce am urinat deja și să mai fiu și certată că nu pot face? I-am spus asistentei că nu pot și gata.

Ne întoarcem în cabinetul dlui doctor care îmi spune că trebuie să fac neapărat testul în noaptea respectivă și dacă acesta va ieși pozitiv, să fiu sigură că sarcina este extrauterină.

Urma ca la 7 dimineața să fiu văzută de chirurg și să mi se spună dacă voi fi operată sau nu. Întreb asistenta dacă nu cumva se poate să mi se facă un test de sânge pentru a vedea dacă sunt însărcinată. Mi se răspunde scurt ” Nu!”

De ce plătesc asigurări de sănătate?

Păi de ce domnilor medici? De ce plătesc asigurări de sănătate dacă nu mi se poate face o analiză beta HCG din sânge, dacă sunt suspectă de sarcină extrauterină?

E mult 55-60 lei cheltuiți pentru un pacient într-o noapte, nu? Îmi dau seama că sistemul de sănătate din România, nu dă doi bani pe viața mea. Poate că dacă aș fi ajuns în șoc hemoragic, alta ar fi fost treaba.

Asistenta, mustrări groaznice: „De ce n-ai luat testul?”

În tot acest timp, testul a fost la doamna asistentă. Sunt trimisă jos la urgențe unde mi se face o hemoleucogramă de urgență. Pe drum dinspre etajul x și parter, sunt mustrată groaznic de o asistentă, pentru că am lăsat testul în cabinetul medicului („Cum adică nu ai luat testul? Cum mă duc eu acum în cabinet la domnul doctor să iau testul? De ce nu l-ai luat? Eu nu mă duc să îți iau niciun test!”.

Mă întrebam oare cât de greu era să se ducă să ia testul respectiv din cabinetul medicului? Oare cât de temut este acest medic, de nimeni nu îndrăznea să zică nimic în preajma lui?

Doar nu o omora dacă se ducea să ia un test. Un test pe care nici nu l-am văzut la culoare, dar să îmi mai permit să îl iau eu. Am considerat că asistenta îl va lua.

Îmi venea efectiv să îi spun să mă lase dracu’ în pace, că nu dau doi bani pe testul lor și o să îmi fac și singură acasă un test, că nu mor pentru 20 lei, dar am tăcut din gură și mi-am spus că scap eu de aici.

Hemoleucograma a ieşit bine. Hemoglobina nu era strălucită, dar nici rău nu stăteam. Am fost întrebată dacă vreau să mai stau până dimineață, ca să fiu văzută de un medic chirurg. Am spus că nu vreau să fiu operată.

Am semnat că refuz internarea și am fost trimisă din nou la dl doctor Ali. Mi s-a dat tratament și am fost sfătuită să fac un test de sarcină.

Nu mi-a fost făcut nici măcar un calmant în aceste 3 ore în care am stat în spital. Am fost tratată ca ultimul om.

Deși eram suspectă de sarcină extrauterină, nu prea a păsat cuiva, deși îmi puteau face o analiză de sânge ca să afle. Dar statului român nu îi pasă de pacienți, pentru că pacienții consumă bani. Bani pe care ei trebuie să îi fure!

Am ajuns la soțul meu în mașină și m-am bucurat că am reușit să scap din acest spital care te umilește, care nu te respectă nici ca om, nici ca pacient.

A doua zi m-am internat la Spitalul Elias din București unde am întâlnit oameni extraordinari. Am întâlnit în primul rând oameni, și mai apoi medici, asistente, infirmiere.

Acești oameni au empatizat cu mine și cu pierderea mea. Au empatizat cu durerea unei femei care a pierdut prima ei sarcină, după un an de așteptare”.

Aşteptăm opinia conducerii Spitalului Judeţean

Cum e şi firesc, am transmis grozăviile de mai sus purtătoarei de cuvânt a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti, dna Mihaela Cristina Cazacu.

Cu mult mai amabilă decât medicul şi asistentele cu care a avut teribilul ghinion să aibă de-a face dna Beatrice M, în vizita sa la „Judeţean”, dna Cazacu ne-a promis că revine cu o poziţie oficială.

Evident că vom publica această luare de poziţie, de îndată ce-o vom avea.

surse foto: Facebook, Spitalul Judeţean Piteşti

2 COMENTARII

  1. Si eu un caz cu traume de acest doctor Ali mi sa facut anestezie si desi iam spus ca inca simt tot a inceput sa ma taie am simtit tot si momentul cand mi au scos copilul din burta si dupa trauma suferita in chinuri groasnice si a permis sa mi mai ceara si bani spunandu mi ca el a platit anestezistul ca operatia nu este gratis si ca nu voi putea pleca din spital asa usor daca nu platesc am refuzat sa platesc binenteles si am reusit sa ies din spital cu mai multe zile de spitalizare decat alte persoane care erau internate la fel ca mine cu copil fara probleme …am avut cea mai urata experienta din viata mea desi ar fi trebuit sa fie cea mai frumoasa nu mi as mai dori niciodată sa trec prin asa ceva nu pot descrie in cuvinte sentimentele suportate de o femeie gravida ….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here