În 1991, Narcis Zărnescu publica în ”Indiscret” un articol cu titlul ”Făceam vrăji lu’ Ceaușescu”. Aparent, narațiunea rostogolea informații neverificate, deși este la fel de probabil să fie vorba de invenții (de redacție) care să vândă gazeta. Nu era nimic ieșit din comun; acesta era tonul din presa epocii, perioadă de experimentări și decantare, totul cu un iz înțepător de senzațional gratuit.
Balivernele ventilate de Zărnescu ar fi putut să se stingă într-o binemeritată uitare dacă nu ar fi fost preluate de parapsihologul Eugen Celan. Iată și contextul:
”Să menționăm și faptul că, suferind de boala tuturor dictatorilor, groaza de a nu-și pierde prerogativele puterii, fostul dictator indigen recurgea și el, se pare [s.n], la serviciile unor practicanți ai așa-zisei «magii negre». Iată cum descrie în nr. 2 (10)/1991 revista Indiscret înclinațiile malefice ale acestuia, sub semnătura lui Narcis Zărnescu și sub titlul «Făceam vrăji lu’ Ceaușescu»: «Deținem informații [s.n] că Nicolae Ceaușescu avea în preajmă un călugăr lama tibetan, care îl energiza și îi făcea horoscopul, un chinez bătrân care îi prepara leacuri de întinerire și mai multe țigănci de care se foloseau atât el cât și tovarășa Elena»”.
Este momentul să facem o paranteză.
Uitarea este în legea firii; totul cade în uitare. Iar când ceva nu este lăsat să fie uitat, există totdeauna un interes pentru a fi amintit. Este improbabil ca E. Celan să nu fi cunoscut reputația lui Narcis Zamfir, (printre altele) redactor-șef la ”Oblio”, un prototabloid cvasipornografic:
Spui despre un om că are ”reputație zero” atunci când nu-l cunoști nici personal, nici prin prisma activității sale. Reputația lui N. Zărnescu era mult pe partea negativă. Și atunci de ce-l folosește Celan ca sursă? Pentru că era convenabil propriului discurs și scopul scuză mijloacele.
Închidem paranteza, reținând că Eugen Celan, un om respectat în lumea parapsihologiei românești, a ales să folosească afirmațiile convenabile, dar fără suport, ale incredibilului Narcis Zărnescu. Această schemă de credibilizare a informației în doi pași poate fi identificată în nenumărate cazuri analizate.
Însă gluma se îngroașă odată cu fostul USLA-ș Teodor Filip, un personaj care parcă ține morțiș să demonstreze că verificările psihologice nu erau foarte riguroase la fosta unitate de luptă antiteroristă a Securității:
”Și Nicolae Ceaușescu s-a înconjurat de astfel de persoane (în unele cazuri sunt numite «iluminați»). Astfel, chiar în decembrie 1989, în preajma sa era un «călugăr lama tibetan» care îl «energiza». O astfel de persoană putea oricând – având interesele sale – să-i sugereze telepatic lui Ceaușescu ținerea mitingului din 21 decembrie [s.n]. Aceasta, deoarece subconștinetul său – fiindcă acceptase de bună voie și nesilit de nimeni tratamentele «bioenergetice» – devenise o «pradă» ușoară pentru acel călugăr tibetan…
În condițiile în care Timișoara devenise primul oraș liber din țară, când starea de spirit a populației Bucureștiului era aptă pentru acțiuni populare, oare Ceaușescu își pierduse mințile? Un lucru este cert: decizia de organizare a mitingului a aparținut fie lui Ceaușescu, care se știe că avea un comportament imprevizibil, după cum, la fel de bine, i-ar fi putut fi sugerat. Supoziții s-au făcut destule. Dar nu trebuie neglijată nici varianta în care și-a băgat coada acel călugăr tibetan [s.n]. Și nu Emil Bobu, după cum încearcă să susțină unii, sau Elena, după cum susțin alții. Ori generalii Vlad Iulian și Milea, care îi dăduseră asigurări că «situația este sub control»”.
Mitingul de la Sala Palatului a fost un eveniment-cheie în decembrie 1989, fără de care ”revoluția de la Timișoara” ar fi putut rămâne doar un incident de provincie. Atât convocarea, cât și ”spargerea” lui sunt înconjurate de mister, atent întreținut de persoane (și chiar instituții!) direct interesate. În orice caz, pasarea lui pe seama ”sugestiei telepatice” ale unui personaj de desene animate este un dispreț față de istorie și o lipsă de respect față de victimele (nu puține ale) momentului.
Lucrarea din care cităm, ”Războiul parapsihologic împotriva României” este o compilație ordinară. Nu-l suspectăm pe Teodor Filip de intenții manipulative: scriitura precară și înclinația evidentă spre grafomanie (dovadă numeroasele titluri-maculatură care-i poartă semnătura) nu-l indică drept eminență cenușie malefică. Ci mai degrabă ca pe un om rămas fără scop în viață și căzut pradă exhibiționismului literar.
Am arătat cum o afirmație lipsită de susținere, aruncată la plesneală în presa anilor ’90, a fost rostogolită și credibilizată până-ntr-acolo încât a ajuns să devină justificarea unor evenimente istorice. Nu este nici pe departe un caz singular.
Am primit și contraargumente. De exemplu, într-o discuție privată Emil Străinu ne-a povestit o seamă de anecdote (provenind din Direcția a V-a a DSS, pază și protecție) despre un chinez care era în anturajul cuplului dictatorial, având sarcina de a prepara ”remedii naturiste, în principal ceaiuri”. Din fericire, istoria nu se scrie pe bază de anecdote, iar în bogata memorialistică a epocii este de negăsit o relatare care să sprijine aceste afirmații.
Folosim acest prilej pentru a explica tehnica construcțiilor auxiliare. Chiar dacă ar fi adevărate, datele prezentate în paragraful anterior nu rezolvă cu nimic problema de fond. Cel mult ar confirma existența acelui ”chinez bătrân care îi prepara leacuri de întinerire”. Despre care vom afla ulterior că nici bătrân nu era și că prepara o gamă mult mai largă de leacuri orientale.
Dar subiectul era altul – un lama tibetan care-l avea pe Nicolae sub control telepatic. Nu chinezul care-i aducea ceaiul și fursecul cu ginseng la micul dejun. Contraintuitiv, construcțiile auxiliare au rolul de a abate atenția de la ramura principală, deviind-o pe traiectorii secundare, lipsite de relevanță.
Însă traiectoriile secundare joacă și rolul de variantă de ocolire a obstacolului, revenind la foaia de parcurs cu încărcătură nouă.
Țineți minte instructorul chinez (doctorul Xien, ”maestru în parapsihologie”) al fantasmagoricului ”Departament Zero”? Dar explicația longevității lui Ion Iliescu prin ajutorul medical dat de chinezi? Elementele necredibile se potențează reciproc, prin acumulare.
În ”Dimineața magicienilor”, Louis Pauwels și Jacques Bergier afirmau (departe însă de a și demonstra!) existența unor călugări tibetani la Berlin, în anturajul lui Hitler. Prin contagiune, a primit și N. Ceaușescu unul, urmându-se deviza niciun dictator fără lama lui…
Notă – Dacă doriţi că citiţi şi alte articole semnate de Vlad-Ionuţ Musceleanu, le găsiţi aici sau pe site-ul terramirabilis.ro.
