Am publicat azi, la fel ca şi multe alte instituţii media, ştirea conform căreia cunoscuta sportivă Maria Luana Grigoriu, una dintre cele mai bune halterofile ale ţării şi ale Europei, la categoria sa de vârstă (sub 20 de ani), a fost confirmată că s-ar fi dopat cu stanozolol, o substanţă interzisă.

Având girul unui laborator de specialitate, prima impresie ar fi aceea că nu mai sunt prea multe lucruri de discutat despe cazul drei Grigoriu.

Şi totuşi, sunt. Destule, chiar.

Din discuţia purtată azi cu sportiva, au reieşit o mulţime de aspecte care pot pune sub semnul întrebării acurateţea testării antidoping la care a fost supusă Maria Luana Grigoriu, pe de o parte, dar şi intenţia fetei de a trişa, dopându-se, pe de altă parte.

Lucrurile sunt, oricum, mai complicate decât par la prima vedere. În orice caz, din interviul pe care ni l-a acordat dra Grigoriu, o concluzie este certă, până la această oră.

Aceea că sportiva n-a intenţionat, nicio secundă, să trişeze, luând cu bună ştiinţă medicamente interzise.

De regulă, cei care recurg intenţionat la dopaj o fac în preajma unor competiţii importante, cu miză mare.

Or, în cazul de faţă, date fiind restricţiile impuse de stările de urgenţă, apoi de alertă, coroborate cu anularea tuturor competiţiilor sportive, Maria Luana Grigoriu nu ar fi avut de ce să se dopeze.

Maria Luana Grigoriu n-a ajuns niciodată pe podium prin doping, ci prin muncă

„Nici n-am făcut-o”, ne-a spus sportiva argeşeancă.

Nu rataţi mâine un interviu pe larg despre acest caz de „dopaj”, similar, întrucâtva, cu cel al gimnastei Andreea Răducan, de la Jocurile Olimpice de la Sydney, din 1990.

surse foto: arhiva personală Maria Luana Grigoriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here