Mândru cavaler, isteţ şi cu fler. Minte vie, luminată, şi spadă neînfricată. Dorit de femei, spaimă la mişei. Vorbitor abil şi oştean util de atâtea ori. Deplin înzestrat, multe-a rezolvat. Trecut prin atâtea, mereu cu virtutea. Mereu cu dreptatea şi cu bunătatea. Vrednic om de stat, pildă de urmat. Os de voievod, iubit de norod. Principele Barbu, bun de domnitor…

          Dar nedoritor de rangul aist. Ci, mânat de soartă dup-un exemplar femeie mai rar. Nobilă şi ea, cu pielea de nea. Frumoasă nespus, jună din Apus. Şi de la valahi. Dură creatură, rea peste măsură. În a sa gândire, veşnic de mărire. Plănuind omoruri, cucerind favoruri. Iscând câte-n lună, să fie, nebună, a lumii stăpână…

          Dar pe Barbu întâlnind, se pomeneşte pe dată iubind. O dragoste mare şi neiertătoare. Vrea să mi-l omoare de atâtea ori. S-alege, în schimb, cu zâmbet şi flori. Şi cu noi dorinţi, mai adânc fierbinţi. Înspre el, model de om, de bărbat cum n-ar fi visat, n-ar fi meritat…

          Odiseea lor amplă, fascinantă este, pân-acuma, scrisă-n două cărţi*. Groase, groase şi mustoase. De istorie, aventură, literatură, mister. Romane de capă şi spadă, din plin. Amintind alte creaţii faimoase de gen. De autori renumiţi, îndrăgiţi. D-aci, de la alţii, alʼdatʼ. Dumas, cel mai cel. Eroul nostru, autohton dʼArtagnan, creat iscusit de mămuca-i bucureşteancă inspirată vădit. Trăitoare-n străinătate şi cu-îndemn binevenit la condei. Cu enormă putere de muncă, deoarece tomurile sale nu-s deloc subţiri. Povestea curge pe larg, cu amănunte, descrieri şi dialoguri nenumărate. Într-o înlănţuire de întâmplări captivante intens. Acţiunea curge firesc de la Suceava la Stanbul şi Veneţia Serenissima. Înfăţişând locuri celebre în veci. Monumente arhitectonice strălucite. Peisaje splendide. Îndeosebi o epocă cu-aʼ sale tradiţii, obiceiuri şi cotidiene caracteristice. Putându-se spune că, în pofida unor deficienţe de redactare şi corectură, chimista Carmela Boila-Göckel are mare merit. Întreprinderea sa, nicicum de neglijat. Atrage, pasionează şi convinge mai dihai ca un manual. Pe mine unuʼ m-a ţinut cu ochii pe foaie vreo patru nopţi pline. Trăind cu prisosinţă alături de prinţuʼ moldav. Ca să dau de ştire, cu îndreptăţire, despre aste opuri nu numa` cu-adrenalină, ci şi cu-nvăţăminte de fond. Datorăm respect pentru forţa de creaţie clar şi nu-l dovedim decât cetindu-le nesăţios. Ne împlinim, vă asigur, neîndoios…

Adrian SIMEANU

  *Carmela Boila-Göckel, Străjerul Domnului şi Augusta, Ed. Zodia Fecioarei, 2017, 2018

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here