Cartea zilelor noastre: „Relaxarea”

0
141

Meditația transcendentală ”s-a întors” împotriva partidului. Căzându-i victimă nevinovată Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice. Specialiști cu doctorate fiind trimiși, predilect, la munca de jos. În fabrici și uzine, urmăriți de Securitate. Umiliți și amenințați că n-au votat sancțiunile impuse neîntemeiat de jigodiile inculte cu carnet și funcții. Strânse umil și servil pe lângă cizmar și ”savantă”. Cârmaci, neferice, în veacu’ trecut…

  Mihai Ghivirigă a fost printre năpăstuiți. Pe pielea sa simțind nedreptatea flagrantă. Da’ nu s-a temut și-a optat pentru… sticle goale. Descărcat, sortat, ordonat. Alături de oameni simpli, cu respect, prietenie și suflet. Alegându-se până la urmă nu doar c-o experiență nebănuită. Ci și c-un roman, inițial de sertar, postdecembrist publicat. Binevenit, că e dovadă certă despre nenorocirile comuniste autohtone. Neîndoielnic bine făcut, că-i scris priceput. Înfățișând ”relaxarea” dezavuată, final, de ”organili statului”. Mascarada de la instituția bucureșteană doborâtă despotic. O înscenare politică odioasă. Efectele ei distrugătoare de vieți, inteligență și bunuri. Ceaușeștii și acoliții, frică dovedind în sine de cei cu idei…

  Și-n astă carte* a sa, autorul (în viață, oare, și azi?) dezvăluie fapte reale. Cu iscusință, gradat și echilibrat. Chiar de-a fost cercetător, e și meșter narator. Zugrăvind la fix epoca și atmosfera. Colegii și călăii. ”Băieții” așteptând s-aducă răzvrătiții pe linia oficială oricum. Proletariatu’ societății socialiste multilateral dezvoltată. Activiștii mici sau mari. Terna existență, cu lipsuri de bază. Mizerie. Teroare ideologică. Nedreptăți strigătoare la cer. ”Vizitele de lucru”, cultu’ personalității, da’ și omenia ce mai mocnea totuși la românii de neclintit. Dialoguri pertinente și portrete elocvente. Stilu’, fluent și decent. Textu’ nu trenează, nu exagerează. Ține atenția trează și-o spun bucuros că fu o lectură nici că se poate mai nimerită. Nu lăsai din mână volumu’ câteva ceasuri, ca, după, s-aștern aste rânduri. Modest omagiu pentru eroii lui. Sigur datorat, total meritat, sincer declarat…

                                                                                               Adrian SIMEANU

  * Mihai Ghivirigă, Mascarada,Ed. EMINESCU, 1995

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here