Yes, Queen, Toto, Sting. Două supertrupe de prin Albion, un solist asemeni și-un grup de calibru nord-american. A postat despre toți consecvent, competent colegu’ Sorin Călin. A scotocit, povestit, explicat și comparat îndelung și avizat despre ce-au creat și lăsat pân-acu niște ani. Înnebunit chibzuit după pop, rock jazz și simfonic de soi cum nu-s mulți pe la noi. Cunoscător avansat clar documentat, în teoria, tehnologia de gen.
Căutător îndârjit de nume și date despre discografii, concerte și interpreți, tehnicieni, studiouri, producători. Încercând, izbutind a etala nimerit virtuțile de neclintit ale unor creații de vârf în domeniu. Ce au adunat, la-nregistrare și prezentare, instrumentiști, vocaliști care mai de care.
Unii, răposați între timp, alții, activi încă în varii formule pe diverse scene. Sorin reușind astfel să dea informații utile celor curioși, loiali, serioși. Iubitorilor de rock, în mod special. E o midienciclopedie în muzica asta și-i socot efortu’ de apreciat, neîndoielnic de lăudat. Meritoriu cert pentru pentru urbea sa, Râmnicu Sărat. Ce se mândrește, de pildă, cu Vali Sterian și Flori Cristoforeanu, etern îndreptățit…
Păcat însă, greu păcat, că n-a mai lucrat și n-a corectat, când a adunat textele în op*. Aș fi putut afirma, aproba, garanta că sunt chiar o carte de învățatură. Nu doar o strânsură într-un volum gros, pe ici și pe colo ușor arțăgos. Sau malițios. De-ar fi regândit și revizuit materialu’ tot, cred c-ar fi ieșit produs reușit. Pe de-a-ntregul împlinit și deplin binevenit. Oricum, l-am citit covârșit de interes și voi stărui să se-ntâmple asta. Că nu e tardiv…
* Sorin Călin, Ora de muzică, Editgraph, 2017
