Animale și-unii, și-alții. Într-o parte de Paris. Pe străzi de ocolit. Printre dărâmături și gunoaie. Mizerie și cadavre. Mirosuri pestilențiale. Promiscuitate de necrezut. Ticăloșie de neoprit. Răutate, preponderent, printre bipezi. Drogați, alcoolici și decăzuţi în ultimul hal. Cerșetori, criminali, prostituate. Hoție, corupție. Imigranți, sărăcie. Răzbunări și incendii. Răzmerițe, grozăvii fără margini. Una peste alta, realități. Tenebroase, odioase, dureroase rău. De ieri, de azi, de mâine. Nu doar pariziene, desigur…

Un jurnalist francez cu simț literar și conștiință le-a-nfățișat temerar într-o carte*. Aparent, polițistă. Intriga, nu spectaculoasă, daʼ potrivită, spre a le da la iveală cutezător. Și convingător. Arătând cum e viața și în mărginimi. Ori ce e lumea nu doar în centrul urbei luminilor. Destinuʼ, pânʼ la urmă cumplit pentru mulți. Ca ș-alții înainte mari romancieri, François Forestier nefiind, vizibil, un prozator banal. Ci unuʼ poetic, reflexiv subtil. Plin de lirism și amărăciune. Maliție bine dozată și deloc la voia-ntâmplării. Într-un amestec echilibrat.

François Forestier

Omul evidențiază la fix moravuri, năravuri diverse. Pune culori adecvate, convingătoare în text. Imaginează util, semnalează abil, moralizează-n context îndreptățit. Vădește idei și talent în condei. Zdravăn împlinit, neprecupețit. Scriitura-i dură e literatură. Narațiunea șochează, însă militează pentr-un viitor fărʼ de șobolani oricare-ar fi ei. Un just ideal individual. Și-n plan mondial, valabil mereu…

Adrian SIMEANU

*François Forestier, Strada șobolanilor, Ed. Crime Scene Publishing, 2010

surse foto: captură video youtube.com, printrecarti.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here