Dac-o mai fi nevoie de el. Dacă mai sunt fete, femei naive care n-ar ști ce le-așteaptă când li se promite marea cu sarea-n Occident. Care n-ar fi auzit de proxeneți mieroși la-nceput, brute mai apoi. Dispuși la ticăloșie, violență, crimă după ce le-aruncă-n viciul prostituției.
Că doar pentru asta le duc în Spania, de exemplu. Să le exploateze fără pic de scrupul, precum narează-n cartea-i Stelian Țurlea, binevenit. Pentru cine are minte și ochi de citit. Pentru cine nu se lasă pradă, cu ușurință, minciunii. Mirajului ce, până la urmă, duce la suferință din plin. Ba chiar la pieire în cine știe ce locuri, mormânt necunoscut. Că năravuri și moravuri grele-s și-n mileniul ăsta. Mai abitir, din păcate…
Publicistu` bucureștean, septuagenar acum, a inclus în miniromanul* său o astfel de poveste tristă. Dureroasă foarte. Despre ticăloșia transfrontalieră. Coautori, români, cubanezi. Asociați odios în traficul de carne vie. Pe tărâm iberic, în Castellon.
Despre prostituție, teroare. Represalii dure pentru nesupunere. Coruperea poliției și nepăsarea multora dintre oamenii obișnuiți în privința asta. Da` nu chiar a tuturor, desigur. Că altfel povestea n-ar avea un finiș. Fie el și episodic, precum în cazu` de față…
Cutez a spune că, la Țurlea, trama polițistă nu predomină. Fiind numai un motiv moralizator. O variantă mai atractivă pentru-nfățișarea lumii așa cum este ea și-n ziua de azi, pe mapamond. În adâncuri întunecate, promiscui, chinuitoare. De nepătruns cel mai adesea. Stelian nu merge pe firul anchetei, polițienește vorbind. Ci sugerează mai degrabă evoluția ei.
Lăsând totuși loc unei bătrâne seculare lucide ș-unui aprig detectiv local să afle ce și cum. Meniți, în epic, a pune capăt, fie și numai pentru moment, flagelului în zonă. Semn că dreptatea mai învinge și ea uneori. Chiar cu sacrificii dureroase cert…
Opul are nu doar relatare frustă, ci și nuanțe. Umor discret, sarcasm, satiră, peisagistică din ambele țări. Dialoguri adecvate, portrete realiste. Psihologie și literatură de tip criminalistic aluziv. Rostu` cert al poveștii fiind, evident, cel de a trezi la realitate urmașe-ale Evei, care mușcă și azi din mere otrăvite. Căci nu tot ce zboară se mănâncă, știm.
Așadar, indiferent de sex, citiți cartea (de n-ați făcut-o deja). Că nu pune probleme la-nțelegere și-nvață de bine. Un text realist, sincer, nesofisticat nu obosește nicicum. Un sfat pozitiv nu strică nicicând, nimănui. Din contră, ferește…
*Stelian Țurlea, Te voi răpi la noapte!, Editura Crime Scene Press, 2019
surse foto: Facebook/Crime Scene Press
