Cartea zilelor noastre: Istoricu’, despre muzician. Magna cum laude!

0
28

M-aș căi de n-aș grăi de tomul acesta. Pe care-l citii cu nesaț, impresionat. Cu treaz interes pân’ la ultimu’ rând. Căci un inglez bine doxat, din ziua de azi, găsi cu cale să scrie neașteptat despre un român trăind altădat’ și în veci. Altfel spus, cu deferență numindu-i, Noel și George. Unul, istoric și publicist renumit. Altu’, muzicianu’ știut, răsștiut, valoros. Malcolm și Enescu. Primul, umblând îndelung prin arhive. Și stând de vorbă cu mulți. Ca să-l cunoască amănunțit pe al doilea. A cărui trudă de preț o dă la iveală fără cusur…

Firește, Enescu nu mi-e străin. Și rapsodiile sale comori la suflet îmi sunt neclintit. Da’ cartea* lu’ Noel chiar m-a-nnebunit. Are informație cât n-am bănuit. Enciclopedie, nu alta. O evaluează cum nici n-am gândit. Deplin, riguros și minuțios. Iscusit duium, real fascinant. Mintea-i merge brici. Cugetă cu rost și cuceritor. Nu despre vestigii, în cazu’ de față. Ci despre un om și muzica sa. Nu din Albion, ci de pe la noi. Semn că-l venerează. Îl invidiez bucuros că mănâncă Enescu pe pâine. Idei așternând elegant. Savant, ales și pe înțeles. Egal uimitor și convingător. Străin nefiindu-i orice a creat, a interpretat sau a dirijat maestrul, în ani, cu atâta geniu. Și n-a fost puțin, întru slava lui…

Opu’ merită lectura și nu am cuvinte să-l prezint pe larg. Să-l elogiez și să-l recomand. Așa că, dear mister Malcolm, thanks a lot vă zic de pe plai valah. Vă salut cu stimă și prietenie, d-al nostru că sunteți, la fel ca Jurjac. Eroul din tomu’ ce vă aparține. Prefațat cu ștaif, nici că se poate mai nimerit, de Yehudi Menuhin. Vă și ne onorează imens. Many thanks again!

Adrian SIMEANU

*Noel Malcolm, George Enescu. Viața și muzica, Ed. Humanitas, 2011

sursa foto: Anticariat „Printre cărţi” Bucureşti

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here