Cartea zilelor noastre: Doi eroi de la Nucșoara

Date:

Share post:

Elisabeta Rizea și Cornel Drăgoi. Dintre atâția alții, zona bogată fiind în anticomuniști declarați. După venirea nenorocită a staliniștilor ruși, cotropitori sub pretextul eliberării de hitleriști. Și-nființarea Securității câinoase, ce a umplut țara de arestări. Și deținuți politic fără motiv. Cei mai sus pomeniți, doi dintre ei, niște ani. Cutreierând la comandă prin temnițe rele. Ori prin lagăre de muncă și domiciliu obligatoriu. Nedreptăți, chinuri și umilințe din plin suferind. Tortură, dureri, suferințe. Zdrobiri de trup și de suflet, duium. De la Marin, Zamfirescu, Tănase, Cârnu și Maromet, de exemplu. Călăi ai unor nevinovați, plătiți din belșug și nemeritat pentru ticăloșia manifestată. Bipede atee, nemiloase cu ceilalți. Canalii cu fapte de neuitat, neiertat, permanent de condamnat…

 În relatările lor, cei doi nucșoreni lăsat-au, la timp, mărturisiri grele, cutremurătoare.  Iadu’ bolșevic din Carpați înfierând apăsat. Și mulțămire dând Celui de Sus c-au scăpat. Irina Nicolau și Theodor Nițu stând cu dânșii de vorbă postdecembrist, inspirat. Apoi transcriind într-o carte binevenită cuvânt cu cuvânt ce-au înregistrat. Un op* valoros nu doar ca mărturisire. Ci și prin savoarea din abundență mustind. Izvorâtă din exprimarea frustă, din neam, a țăranului autohton. Nealterată nicicum. Dar atât de expresivă și convingătoare încât parcă vezi acum oameni, locuri și întâmplări de atunci. Poveștile eroilor noștri pline-s de durere, firesc. Deopotrivă de farmec neîndoios. Istorie trăită și mărturisită reprezentând evident. Însoțite la fix de faină prefață. Gabi Liiceanu, semnatar potrivit. Care susține îndreptățit că astfel de victime fără ”de răscumpărările universalei justiții omenești, au dreptul la ascultarea noastră”. Măcar atâtica, deoarece ”răul acesta care a schimonosit fața popoarelor nu poate trece peste noi ca o simplă boare”. De aceea parcursei și eu, curios, uimit, copleșit amintirile puse pe foaie, mai ales că în casa bătrânei Elisabeta am poposit în câteva rânduri. Vădit norocos și, realmente, cu trainic folos. Mersi, HUMANITAS!

Adrian SIMEANU

 *Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi, Ed. HUMANITAS, 2019

sursa foto: Librăria Humanitas Bucureşti

Vizite8

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img
spot_imgspot_img

Citeşte
ŞI

Cum jocurile de noroc pot îmbunătăţi claritatea mentală

Jocurile de noroc ofertate de orice cazino sunt în...

Eveniment cultural: Premii la revistă

 E vorba de mensualul ”ARGEȘ”. Cu tradiție de peste-o...

WC-urile din Piteşti, mereu inovatoare: trei scaune de toaletă într-o singură cabină

Hotărât lucru, la capitolul WC-uri, Piteştiul e cel mai...

Accident la Bascov, soldat cu un rănit

Un accident rutier s-a produs în localitatea Bascov, azi...