Poet nemuritor, gânditor adânc, iscusit în multe, Durante di Alighiero degli Alighieri, pe scurt Dante Alighieri, ajunge la un moment dat prior în capitala toscană. Unul dintre cei șase care conduceau Florența cu niște sute bune de ani în urmă. Nevoit, la un moment dat, să se implice în cercetarea unor crime nu de toată mâna produse-n urbe surprinzător…
Ei bine, inteligența, viziunea, învățătura fac din el un Sherlock Holmes priceput al timpului. Intuitiv, temerar, duce pân` la capăt cercetarea și află adevăru`. Confruntându-se cu multe-n răstimp. Încât povestea te ține cu sufletu` la gură de fiece dată și te minunezi la final, îndreptățit. Cărțile* cu pricina nu le dai deoparte fincă-s megafascinante. Zugrăvesc o epocă de larg interes, din vechime. Cu locuri, și oameni, și întâmplări fel și chip. Giulio Leoni, inspiratul autor italian, rostuind totu` cu câtă pricepere s-o mai putea azi, ne face părtași la filosofia, artele, atmosfera de-atunci. La luxu` și decăderea, promiscuitatea, cultura momentului. Căci lumea latină trăia, ca și asta de-acum, între extreme existențiale șocante. Papalitatea, templierii, conspirațiile, războaiele, șantaju`, corupția, ticăloșia, palatele, bisericile, picturile, pergamentele, alchimia și erotismul îndeosebi se-mpreunează echilibrat, motivat, convingător cu dialogurile adecvate. Cu portrete potrivite, izbutite și descripții vrednice ale unor locuri ce fac istorie perenă. Și mai atractivă azi, la secoli distanță…
Leoni e un condei prolific. Scrie mult și interesant. Are imaginație vastă și așterne pe foaie cum se cuvine. Istoria și literatura sunt domeniile sale profesionale, stăpânite corespunzător. Folosite inovativ, profitabil, onorabil. În amestec subtil cu teologia, politologia, psihologia, matematica, arhitectura. Nelipsind poezia. Și altele pe care nu le dezvălui aici. Ca să nu știrbesc pofta cetirii celor două romane rezumate entuziast în tableta de față. Modestă, desigur, în raport de frumsețea, valoarea și utilitatea lor neîndoielnice. De impactu` strașnic, nemărginit pe care-l degajă. Chiar și tehnicienii propriu-ziși putând găsi motive de reflecție și interes la ceas de noapte, benefic. Așa cred eu, convins, negreșind. Stau mărturie misterul, adrenalina, documentarea, talentu` realmente ingenios, creativitatea de care mustesc îmbelșugat. Altfel spus, ficțiune de top, superatrăgătoare. Nu puțin lucru, afirm hotărât și-n cunoștință de cauză cert…
*Giulio Leoni, Crimele mozaicului și Crimele luminii, Ed. POLIROM, 2006
sursa foto: Librăria Libris
Nota redacţiei – Alte articole semnate de Adrian Simeanu puteţi găsi şi lectura aici.
