Este, în cazu` de față, Titus (Constantin) Vîjeu. A multe știutor, prin lume umblător. Pe foaie scriitor, de carte autor. Poet, traducător, fertil cugetător și harnic călător. Pământu-n lung și lat intens a colindat. Ochiu` și-a bucurat, secvențe-a adunat. Mintea și-a încărcat și s-a pus pe lucrat. A povestit bogat, eseuri a creat, cultură a iscat cu vârf și îndesat. Căci strânsura din volume (”Miazăzi – Miazănoapte”, ”Memorie de rezervă”, Ed. CLUSIUM, 1996, 2000) o dovedește clar. Și ne arată cert un condeier cu har…
A fost și-n Nord, și-n Sud, și-n Vest. Pe ape și pe sus, pe jos și cu folos. Prin porturi și aeroporturi. Catedrale, monumente. Teatre, universități. Muzee și parcuri. Pe străzi nenumărate, de ani, vitrine, oameni specific încărcate. Când s-a întors acasă, s-a așezat la masă și le-a descris pe rând. Imagini mii creând, trecutu` cu prezentu` dibaci îngemănând. Doar prin puterea slovei aproape excelentă, deplin eficientă. Ce merită parcursă de vrei să știi, să afli și să îți zboare gândul unde nu ai visat vreodat`…
Pe Titus il cunosc încă din tinerețe. Ne intersectam în Radio, des. Făcea emisiuni de artă și-l ascultam, firesc, mereu cu interes. De la el și alții de acolo învățând jurnalism, apăsat. D-aia, cu nesaț cetii de curând ăle două cărți și, pe cât mă pricepui, aste vorbe așternui, la revistă le dădui. Sugerând eu totodată publicarea laolaltă. Într-un tom revigorat, amplu, actualizat. Și c-un om la corectură să o facă pe măsură. Adică, fără fisură. Fincă poartă-n ele artă și cultură, vie-nvățătură și în viitor. Cin` le-o lectura, se va desfăta. Cin` le-o ignora, poate-o regreta…
Adrian SIMEANU
