Adăugire celebră la un nume actoricesc de anvergură în teatrul și filmul autohton din veacu’ trecut. Una nici că se poate mai norocoasă pentru Grigore Vasiliu. Făltișenean cu mare talent, menit a sluji scena cu toată ființa-i. Iubit de oricine-l vedea jucând, pe viu sau pe ecran. Comediant autentic, comparat adesea cu Chaplin ori de Funès. Care stârnea râsul pe dată, da’ nicidecum la voia-ntâmplării. Descrețind frunți și viață nemuritoare dând unor personaje de top din dramaturgie, cinematografie. Plasându-le de-a pururi în panteonu’ culturii naționale, să nu le uităm…

 Gaby Michailescu, un impresar cu faimă în interbelic și după, lucrat-a mult cu Birlic. Dăruindu-i până la urmă, pe merit, o carte*. Un miniroman, aș zice. Cu poze și amintiri care mai de care. Istorie de netăgăduit într-un secol deloc liniștit. Scrisă c-un soi de condei nicicum de farmec lipsit. Chiar poetic aș zice, deși textul e-n proză. Căci e plin de culoare, specificitate, original. Evident, de informație inedită, felurită, binevenită. Nu doar protagonistu’ găsindu-și locu-n filele cărții. Ci și alții, artiști cei mai mulți. Michailescu zugrăvind inedit, iscusit o lume. Cu-a’ sale gusturi și aplecări la distracție firești, comicu’ nelipsind dintre ele defel. Așa că aflăm util detalii picante, șarmante despre artiști. Întâmplări nu numa’ ilare, ci și dintre celea mai triste, mai dureroase. Precum trecerea chinuitoare, istovitoare pe la Canal, ca represalii specific proletare. Îndreptățind ideea clară că și povestea impresarului olteano-bucureștean are partea ei de contribuție utilă la memoria națională. Pe lângă faptu’ meritoriu că se înscrie vizibil în perimetrul  literaturii. Gaby arătându-se, neașteptat, un cronicar pitoresc al epocii. Satirizează îndrăzneț, da’ cu rost vădit. Descriptiv iscusit, portretist izbutit dă nimerit importanță graiului popular și m-a dus cu gându’ la Creangă, intens.  Altfel spus, rezumativ, e plin de umor, de lirism, de talent. Reală plăcere, maxim interes stârnind cu opu’ său. Păcat că lasă de dorit corectura, sâcâitor. Afectând volumul, altfel remarcabil, dedicat din inimă acestei entități dâmbovițene a commediei dell`arte. După cum îl caracterizează, deloc exagerat, Michailescu pe  Vasiliu-Birlic. Actor născut, nu făcut, categoric. Românii pierzându-l acu’ jumate de veac, din nefericire. Căci se poate trece și de la râs la plâns, nu doar invers. Chestie de soartă, firește…

Adrian SIMEANU

 *Gaby Michailescu, Birlic, Ed. EIKON, 2015

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here