Acum 20 de ani, la abația Neumunster din Luxemburg, se semna tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
Din partea țării noastre, tratatul a fost semnat de președintele în exercițiu, Traian Băsescu, de prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu, de ministrul Afacerilor Externe Mihai Răzvan Ungureanu și de negociatorul șef cu Uniunea Europeană, Leonard Orban.
Parlamentul European aprobase aderarea României la UE cu 497 voturi pentru, 93 împotrivă și 71 de abțineri. Cifre inferioare celor ale vecinilor bulgari, care au aderat simultan cu noi la UE: 522 de voturi pentru, 70 împotrivă și 69 de abțineri.
CITIȚI ȘI: Constantin Rudniţchi, RFI România: Ne plac banii europeni, nu şi regulile europene (2022)
Aderarea efectivă la UE a avut loc un an și jumătate mai târziu, la 1 ianuarie 2007. De atunci și până acum, țara noastră a cunoscut o dezvoltare economică fără precedent. Dublată și de o creștere a nivelului de trai cum nimeni nu și-ar fi putut imagina.
În februarie 2025, salariul mediu net pe economie, conform datelor Institutului Național de Statistică a fost de 5.351 lei. Adică aproape 1.100 de euro lunar. Produsul intern brut al țării a crescut, din 2005 până azi, de la 79 de miliarde de euro la 350 miliarde de euro, anul trecut. În 1990, PIB-ul României fusese de numai 36 de miliarde de euro.
Nicicând în România nu s-a trăit mai bine ca în acești ultimi ani. Nicicând n-am avut mai multă libertate și oportunități ca în acești ani. Totul, grație apartenenței la UE, pe care, culmea, unii dintre noi o înjură cu osârdie.
Acestea sunt cifre oficiale, fapte, realități palpabile. Restul sunt prostii ”suveraniste”.
sursa foto: Reprezentanța în România a Comisiei Europene
