Autobiografia unui celebru

0
112

Nimeni altu’ decât Andrea Bocelli, în speță. Care-și povestește viața blând într-o carte*. Cu sinceritate și seninătate. Și, de ce nu?, cu îndreptățire. Ca să nu mai vorbesc de succes. Căci întâmplările prin care trece un star întotdeauna atrag. Iar artistu’ toscan, azi sexagenar, nu-i un fitecine. Ci, de niște ani, interpretu’ cel mai iubit de pe mapamond. ”Unul dintre marile mituri pozitive” ale acestui mileniu, precum se susține în prezentare, probabil întemeiat…

 Neîndoielnic, vocea lui place intens și-l ascultăm cu drag orișicând. Iară talentu’ vădit la condei ni-l apropie sporit. Familia, copilăria, ținutu’ natal, năzbâtiile și năzuințele, oamenii apropiați, eșecurile și reușitele sunt relatate nepătimaș. Combinându-se inevitabil cu gânduri și constatări. Cu descrieri, portrete, reflecții. Ba chiar și c-un pic de poezie. Într-un amestec cumpănit de realism și lirism. Simplu, nepretențios, dar lucid și luminos. Armonia muzicii topindu-se parcă-n cea literară. Omu’ Bocelli ieșind în prim-plan nici că se poate mai nimerit. Stilu’, cald, atrăgător, eroul, convingător. Eu unul îl cetii cu nesaț, pe nerăsuflate. Și ca mine, alții milioane bune. Fincă destinele cert cuceresc când ai lor purtători se destăinuiesc. Andrea-i printre ei și efortu’ său are câștig maxim. Stându-i destinu` sub al cântului semn. Și-al nevoii de iubire, după cum o spune cu dulce fior. Încercați dară, la ceas de noapte de vară, să aflați o sensibilă poveste. Despre un semen lipsit neferice de văz, da’ plin de talent de la Dumnezeu cât cuprinde…

Adrian SIMEANU

 *Andrea Bocelli, Muzica tăcerii, Ed. Curtea veche, 2012

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here