Naţionala antrenată de Mirel Rădoi părea că are o misiune destul de facilă, în această seară, la Erevan, în faţa Armeniei, o selecţionată cu care nu am avut emoţii niciodată.

Ai noştri au început bine meciul (cu spectatori în tribune) de pe arena „Vazgen Sargsian” şi au păstrat mingea mai mult în jumătatea armeană de teren, dar ceva nu s-a legat în joc, nici la mijloc, iar în atac, nici atât.

Play-maker-ul nostru, Nicuşor Stanciu, a vrut să facă multe, dar nu prea i-a ieşit jocul. Vedeta Parmei, Dennis Man, a părut blazat, plictisit, ineficient. În avanposturi, Puşcaş a alergat mult, dar nu s-a lipit la gol.

Niţă a dovedit, din nou, în poartă, că-şi merită locul de titular, intervenind bine la cele 2-3 situaţii ale gazdelor. Cum, necum, la pauză s-a intrat cu 0-0. A cincea repriză la rând, în aceste preliminarii, în care Armenia nu ia gol.

România a avut o posesie mai bună în prima repriză, dar sterilă

Armenii au prins un pic de curaj în partea secundă şi au ratat o bună ocazie în minutul 54, dar se ridicase fanionul de la margine, oricum.

După numai două minute, Man a pierdut o minge foarte uşor, armenii au plecat pe contraatac din jumătatea proprie, iar Spertsian (jucător în Rusia, la FC Krasnodar) a şutat de la circa 16 metri, iar nefericitul Toşca a deviat decisiv în proprie poartă.

Armenii au marcat cu ajutorul lui Man şi al lui Toşca

Mai era jumătate de oră de joc, Armenia avea avantaj pe tabelă, iar în jocul alor noştri se cam instalase brambureala. Aproape fiecare atac armean devenise un pericol, în vreme ce atacul nostru părea că improvizează la fiecare fază.

A venit, totuşi, şi golul egalizator, la câteva minute după cel al Armeniei, după ce Cicâldău a deviat în poartă (foto sus) un şut slăbuţ al lui Bancu. Gol norocos, ca şi cel al gazdelor.

De fapt, echipa noastră a fost mai norocoasă decât cea a Armeniei, pentru că, în minutul 72, acelaşi Cicâldău a marcat cu capul, după o centrare a colegului său de la CSU Craiova, Nicuşor Bancu.

Am avut emoţii pe final, pentru că Puşcaş a avut o intrare de kung-fu asupra unui adversar, penalizată, firesc, cu cartonaş roşu de arbitrul leton Andris Treimanis. Astfel că a trebuit ca ultimul sfert de oră să jucăm cu un om în minus.

Rădoi a mutat corect, scoţându-l pe inexistentul Man şi întroducându-l pe Mihăilă. A fost introdus şi Creţu, jucător defensiv, în locul lui Cicâldău, pentru a securiza victoria.

Putem închide meciul în minutul 81, pe o contră, dar şutul lui Keşeru s-a dus un pic pe lângă poartă. După numai două minute, ne-a „scos” din nou Niţă, cu două noui intervenţii excelentă consecutive.

Armenia ne-a dominat copios pe final, ai noştri au început să bubuie mingea prin tribune.

Inevitabilul s-a produs în minutul 88, când Haroian a marcat golul egalizator, dintr-o poziţie care s-a dovedit a fi fost ofsaid. Dar arbitrul leton a validat golul.

Apărarea noastră, găurită ca un şvaiţer, a mai comis-o o dată, după numai un minut: Creţu a faultat în careu şi s-a dictat penalty.

Barseghian a transformat cu calm, sigur pe el, consfinţind, astfel, o victorie meritată a armenilor şi o ruşine istorică pentru naţionala lui Mirel Rădoi. Ultima dintr-un şir mai lung de umilinţe.

Armenia nu ne bătuse niciodată în toată istoria sa fotbalistică. Să vă fie ruşine!

sursa foto: capturi video ProX

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here