La finele săptămânii trecute, mai tânăra noastră colegă Delia Muşetescu a fost selectată să participe la un aşa-numit „Hub for Business Journalism”, un seminar de perfecţionare în ale presei economice, organizat de fundaţia Freedom House România, care are deja o tradiţie în ajuta, prin intermediul unor astfel de manifestări, la creşterea ariei şi a nivelului de competenţă al gazetarilor, în general.

Delia s-a întors de la Bucureşti copleşită de-a dreptul. Am rugat-o să scrie un reportaj în care să expună, liber, exact ce-a simţit şi cum a perceput ea însăşi evenimentul. Nu i-am impus nimic, absolut nimic, nu i-am influenţat deloc gândurile şi ideile. În cele ce urmează puteţi lectura ce-a ieşit. (S. Simion)

O experienţă cât ani de şcoală

„Freedom House România, Hub for Bussines Journalism” pentru tineri jurnaliști aflați la început de drum – o experiență care poate valora mai mult decât ani de zile de școală, decât orice carte de dezvoltare personală, decât cea mai aprigă ambiție care nutrește în sufletul unui debutant.

De la oameni ca dnii Iulian Stanciu (director executiv eMag) şi prof.dr. Paul Prisecaru un gazetar are mereu ceva de învăţat

Scrisul, jurnalismul în sine pornește ca o pasiune, care o dată înțeleasă și acceptată, nu mai poate fi lăsată deoparte. Intră în rutină și devine parte din fiecare zi. Pentru mine așa a început, din pasiunea de a pune pe hârtie, apoi din pasiunea de a face descoperiri, de a cunoaște oameni și de a arăta adevărul în fața întregii lumi. Adevărul e viață și cunoaștere, dar adevărul meu era doar talent neșlefuit.

Cele trei zile petrecute la seminariile organizate de FHr HuB, zilele trecute, au fost un cumul de lecții, prea puternice pentru a fi vreodată trecute cu vederea. În primul rând, a fost Bucureștiul. Un mare necunoscut pentru o studentă din provincie, un oraș generos, aglomerat, un mic Paris care pare că promite multe, dar alege cu cine se ține de cuvânt. Escapada a început de dimineață, am pornit cu autobuzul către Capitală, urmând ca acolo să mă descurc să ajung la destinație. Recunosc că m-am pierdut vreo două ore, dar tot răul spre bine. Am ajuns unde trebuia.

Cristian Pantazi (G4Media) le-a captivat atenţia tinerilor jurnalişti cu câteva dintre micile secrete ale meseriei

Mi-am cunoscut câțiva dintre colegi chiar la hotel. Toți de la redacții înalte sau de la facultăți de renume, chiar și din străinătate. Păream mică pe langă ei, dar speram și aveam încredere că totul va fi bine. Drept urmare, a și fost. Prima zi de cursuri a început prin a vorbi noi înşine despre noi, despre pasiunile noastre, despre ceea ce vrem să facem mai departe în materie de presă. Și dacă eram pe o altă nișă în ceea ce privește pregătirea, am recunoscut în privirea tuturor ambiția care nutrește și în mine. Poate pentru mulți ar fi fost o descurajare, dar colectivul din care am făcut parte m-a ajutat să-mi iau cel mai puternic avânt.

Risc, poate, să fiu prea sentimentală (deși am învățat la seminarii că emoția e parte din noi și trebuie acceptată), însă plecând dintr-un mediu în care rezultatele mele au încântat mereu, am trăit cu impresia că sunt suficientă. Ajungând aici, alături de tineri care la vârsta mea au atât de multe cunoștințe din vaste domenii, realizând că ei au făcut mai mult decât mi-aș fi imaginat eu că se poate, am concluzionat că mai am enorm de mult de lucrat la ceea ce însemn eu, ca persoană și ca viitor om de presă. Notez aici lecția 1.

Când vine vorba despre presă economică, greu de găsit mentor mai competent decât Constantin Rudninţchi

Deși nu era un secret, chiar din prima zi de cursuri am făcut cunoștință cu o parte dintre traineri. Lecția 2 cuprinde de fapt toate cunoștințele pe care ni le-au transmis, dar nu doar atât, ci și emoția pe care am trăit-o având în față oameni cu adevărat specializați și cu ani de experiență în spate. A fost o luptă între a le asculta explicațiile și sentimentul de a-i cunoaște dincolo de aparențe, așa cum sunt ei, ca oameni. Ne-au răspuns la toate întrebările fără ezitare, au încercat pe cât posibil să scoată din noi adevăratul motiv pentru care am fost acolo, și anume, pasiunea. Cea despre care vorbeam la început, poate neșlefuită, dar curată, reală, neridicată, deocamdată, la standarde de performanță, însă, tânjind într-acolo.

Nu las să treacă o zi fără să încerc să fiu mai bună

O astfel de experiență te pune față în față cu persoane care te fac să înțelegi că nivelul la care ești nu e atât de ridicat pe cât credeai. Și e sănătos. E benefic. A afla ce înseamnă presă cu adevărat de la oameni care nu doar că-și practică meseria de decenii, dar se și implică trup și suflet, este ca un cuptor de foc, căci în cazul meu, am plecat de acolo cu ambiția și cu promisiunea că nu voi lăsa nici măcar o zi să treacă fără a deveni mai bună.

Nu studiez jurnalismul, nici economia, ci filologia, însă informațiile pe care le-am primit în trei zile pot echivala cu 3 ani de facultate. Atmosfera a fost amicală, colectivul care s-a format a contribuit la ușurința desfășurării tuturor activităților. Informațiile, deși cuprinzătoare, au fost transmise nu ca la un curs obișnuit de dictare, ci practic, concret, cu exemple și exerciții de imaginație. Prezentări pe fapte clare, idei schematizate, toate pentru a ne face să fim permanent în contact cu subiectele.

Prelegerea Anetei Bogdan, fondatoarea agenţiei Brandient, a fost urmărită cu atenţie şi interes

Nu cred că pentru un debutant trebuie mai mult decât atât. Să faci parte trei zile dintr-un colectiv în care ambiția, curajul de a spune lucrurilor pe nume, voința de a schimba lumea, de a arăta adevărul și de a face fapte mari echivalează mai mult decât o vacanță în țări exotice. A avea în față unii dintre cele mai valoroase și de renume personalități din industria presei și a mediului economic a fost o onoare, pe care nu o voi pierde. Am debutat în presă în urmă cu un an, însă cariera mi-a început, cu adevărat, abia acum.

Așadar, am părăsit Bucureștiul cu amintiri de neuitat, cu lecții care nu se găsesc în nicio carte, cu baza presei scrise deja formată și cu prieteni din toate colțurile țării. Tineri minunați care promit un viitor din ce în ce mai bun pentru presa românească. Tineri curajoși, cu care am legat o relație dincolo de sala de cursuri, în serile frumoase de povești de pe terasa hotelului și pe străzile amețitoare ale Capitalei.

Nu dau niciodată sfaturi, însă există momente când viața, mentalitatea, felul de a fi se schimbă în câteva clipe. E nevoie doar de puțină voință și de autodepășire. Seminarul organizat de Freedom House România a reușit cu mine, sunt convinsă că și cu ceilalți, de aceea am încredere să spun că viitorul presei româneşti nu e atât de rău pe cât pare.

sursa foto: Freedom House România/Dragoş Ghimpe

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here