Alexandru Pelici (48 de ani), fost fundaş central la echipe ca Politehnica Timişoara sau Unirea Alba Iulia, a devenit antrenor acum vreo două decenii, răstimp în care a pregătit 14 sau 15 echipe din primele două ligi.
Are la activ câteva promovări şi, de asemenea, câteva salvări de la retrogradare şi a ajuns, pe bună dreptate, să fie deja socotit un fel de specialist în aşa ceva.
La Mioveni a sosit pentru prima dată acum şase ani, dar a revenit în toamna lui 2020, după demiterea, din cauza rezultatelor slabe, a predecesorului său, fostul golgeter dinamovist Claudiu Niculescu.
Azi, la un an şi jumătate distanţă, dl Pelici e tot la Mioveni şi se pregăteşte de ultimele bătălii pentru o nouă evitare a retrogradării. Sorţi-i sunt favorabili, CS Mioveni se prezintă bine şi pare că argeşenii vor putea evita şi barajul.
A fost un moment bun pentru o discuţie – şi retrospectivă, dar şi privind viitorul – cu tehnicianul care şi-a creat renumele de antrenor harnic, serios, care pune preţ pe disciplină tactică şi travaliu. A ieşit de aici un dialog interesant, pe care îl redăm mai jos şi despre care sperăm să vă facă plăcere să-l lecturaţi.
Reporter: Echipele pe care le-aţi antrenat, începând cu Unirea Alba Iulia şi terminând cu CS Mioveni, au practicat, aproape toate, un joc eminamente defensiv. E oare din cauză că, atunci când aţi fost fotbalist, aţi fost fundaş central de meserie?
Alexandru Pelici: Nu ştiu dacă faptul că am fost fundaş cât timp am jucat fotbal a avut neapărat vreo influenţă. De altfel, nu toate echipele pe care le-am pregătit au jucat defensiv. Când am promovat în prima ligă cu FC Hermannstadt sau chiar cu CS Mioveni am marcat o mulţime de goluri. E drept, însă, că sezonul acesta am jucat mai mult defensiv. Lotul pe care-l am la dispoziţie la Mioveni se pretează mai bine unui astfel de joc.
R: Aţi profesat, ca tehnician, în vreo 12-13 oraşe din ţară. Dar de revenit, aţi revenit numai în câteva cazuri, între care şi la Mioveni. Are Mioveniul ceva special pentru dumneavoastră?
A. P.: A avut şi are, în primul rând, pentru că aici am fost primit cu braţele deschise. Am lucrat la Mioveni şi în primul meu mandat, şi în al doilea, cu aceeaşi oameni, cu acelaşi staff, cu care am colaborat de fiecare dată excelent. Datorez mult din acest punct de vedere dlui Telu Stancu, el a fost cel care m-a adus la Mioveni în ambele situaţii. Îl respect foarte mult şi pentru cariera extraordinară pe care a avut-o, ca fotbalist, dar şi pentru calităţile sale umane. Colaborăm foarte bine.
R: Aveţi la activ, ca tehnician, câteva promovări şi, de asemenea, câteva salvări de la retrogradare. Reuşiţi şi aici, anul acesta, să salvaţi CS Mioveni de la retrogradare?
A. P.: E greu, dar pentru asta luptăm. Vedeţi, eu încă de la începutul campionatului mi-am dorit să jucăm şi în prima ligă cu acelaşi grup de jucători de bază cu care am promovat. Am vrut să ofer şansa acestor fotbalişti, care au dus greul în liga secundă, să joace şi în prima, mai ales că ştiam că au valoare. E adevărat că au mai venit câţiva jucători, unii cu ceva experienţă în Liga I, dar acest campionat l-am început şi-l vom termina, în linii mari, cu lotul care a promovat. Sunt convins că nu vom retrograda, am mare încredere în jucătorii pe care-i antrenez.
R: Aţi izbutit, sezonul trecut, ca antrenor al Mioveniului, să fiţi prima echipă de ligă secundă care elimină, la baraj, o formaţie de primă ligă, pe FC Sibiu (Hermannstadt). Acolo unde, de menţionat, era antrenor un fost jucător de-al dumneavoastră, Eugen Beza. Mai e posibil, anul acesta, ca vreo echipă venită din eşalonul secund să elimine la baraj una din primul?
A. P.: Noi am avut atunci, în acea dublă, şi multă şansă. În retur, căpitanul advers, Răzvan Dâlbea, a luat roşu chiar în startul meciului. A mai fost şi acel gol de 1-1 (Sibiul deschisese scorul prin Yazalde, în retur, după 0-0 la Mioveni – n.r.) al nostru norocos, un şut deviat. Dar am şi pregătit bine meciul, băieţii au jucat cu multă ambiţie şi ne-a ieşit.
M-am bucurat foarte mult, cu atât mai mult cu cât fosta conducere a lui Hermannstadt, echipă pe care o promovasem în prima ligă în anul precedent, m-a aruncat ca o măsea stricată. Cred că şi Divinitatea a avut ceva de spus în toată povestea asta.
Oricum, diferenţa de valoare între prima ligă şi a doua e una considerabilă. Uitaţi, Dinamo e sigură de baraj anul acesta şi eu cred că, la ce jucători au, nu au cum să fie eliminaţi de o echipă de ligă secundă. Totul depinde de dl Dusan Uhrin acum.
R: Revenind la CS Mioveni de azi: aţi jucat aproape constant, tot campionatul, cu trei fundaşi centrali. Ba chiar, dacă nu mă înşel, aţi folosit uneori şi trei mijlocaşi cu sarcini defensive; aţi fost mai defensiv ca Internazionale din epoca Helenio Herrera. De ce atâta precauţie din partea dumneavoastră?
A. P.: Începusem campionatul cu patru fundaşi, doi închizători şi un singur vârf împins, dar am realizat pe parcurs că nu merge ceva în joc, aşa că am schimbat cu 3 fundaşi centrali. Aţi sesizat corect aspectul cu mijlocaşii cu sarcini defensive. Am pus mare accent pe asta. De aceea, vreau să vă spun că la Mioveni toată echipa are (şi) sarcini defensive. Toată echipa face faza de apărare, până şi Bogdan Rusu (vârf împins – n.r.) are sarcini defensive.
R: Mircea Lucescu, unul dintre cei mai mari antrenori români din istoria fotbalului, spunea, la un moment dat, că preferă jocul de posesie, pentru că „dacă mingea e la tine nu ai cum să pierzi”. Împărtăşiţi această filozofie? Vă întreb pentru că, de regulă, CS Mioveni antrenată de dv face mai mult joc de aşteptare şi mai rar de posesie.
A. P.: Da, parcă şi Pep Guardiola e adeptul aceleeaşi filozofii. Dar, dacă tot aţi pomenit de Mircea Lucescu, tot el e cel care a zis că „atacul îţi aduce suporteri în tribune, dar campionatul îl câştigi cu apărarea”. Evident că noi, la Mioveni, nu ne putem permite nici măcar să ne gândim la filozofiile lui Lucescu ori la ale lui Guardiola. Noi am plecat de la ideea unei organizări bune a jocului, în primul rând.
Nu pot eu, la Mioveni, să fac joc de posesie contra Craiovei sau a FCSB-ului sau a CFR-ului. Însă mă pot apăra organizat şi pot încerca să joc direct pe poartă atunci când avem mingea. Asta încercăm meci de meci. Acum, că tot am vârât în discuţii cugetări ale marilor antrenori, mi-a rămas în minte o zicere a lui Jose Mourinho: „Nu-mi e teamă când mingea e la adversar, ci atunci când e la mine”.
R: Ce-ar trebui să facă la vară conducătorii echipei din Mioveni ca să rămâneţi şi sezonul viitor pe banca tehnică a echipei?
A. P.: Bună întrebare… dar şi dificilă. Sincer, nu m-am gândit la ce ar trebui să facă din vară conducerea. În primul rând, noi trebuie să fim cei care să îndeplinim obiectivul acestui campionat, adică rămânerea în prima ligă. Îmi doresc foarte, foarte mult să reuşim acest lucru. Ce va fi după, o să vedem.
R: O ultimă întrebare: dacă vi s-ar oferi oportunitatea să antrenaţi în străinătate, în ce ţară sau ţări v-aţi dori să antrenaţi?
A. P.: (fără nicio ezitare – n.r.) În Italia!
R: Oare de ce nu mă miră răspunsul dumneavoastră?
A. P.: Dacă tot aţi pomenit de „Magul” Helenio Herrera şi de Interul său de odinioară…
surse foto: ArgeşulOnline.ro/Irina Tebeică, Argeş Sport, Facebook/CS Mioveni
