Alexandru Greab, FC Argeş: „Îmi doresc doar sănătate şi pace. Mă uit în vecini şi văd sânge şi multă durere. E cutremurător”

Date:

Share post:

Până să fie adus la FC Argeş Alexandru Greab, poarta alb-violetă a dat numeroase emoţii. Tinerii Ureche şi Ducan n-au putut da coechipierilor încrederea de care aceştia aveau nevoie. De la venirea lui Greab, însă, aceste emoţii au dispărut, Argeşul n-a mai luat goluri stupide sau de la centrul terenului, iar jucătorii au prins încredere că în spatele lor e un portar pe care te poţi baza.

De când a venit Greab la echipă, defensiva Argeşului a devenit una solidă, aproape ermetică. Încrederea pe care portarul nostru o dă echipei a fost unul dintre factorii decisivi în evoluţiile excelente din campionat.

În ciuda meciului mai ezitant făcut la Botoşani, în ultima etapă, Alexandru Greab (30 de ani) a adus, de unul singur, mai multe puncte în vistieria echipei şi e cert faptul că, fără el în poartă, azi nu mai discutam despre primul joc din play-off.

Originar din Bistriţa, fotbalistul Argeşului ne-a povestit, într-un interviu, cum a ajuns la fotbal de la tenis, care au fost cele mai frumoase momente din viaţă şi ce planuri de viitor are.

* Vorbeşte-mi despre începuturile carierei tale de fotbalist.

*** (Râde!) Înainte de a îmbrăţişa această profesie, am practicat tenisul de câmp, mă pasiona sportul alb şi visam să ajung pe cele mai înalte culmi ale sale. Dar nu a fost să fie, destinul avea alt plan cu mine….  Aveam 8 ani şi am devenit campion judeţean la tenis de câmp, eram în culmea fericirii şi eram decis să mă pregătesc din ce în ce mai mult şi să devin cu fiecare zi mai bun.

Dar… Într-una din zile, la şcoală a venit un antrenor de fotbal şi m-a remarcat. Făcea selecţii, alegea copiii care i se păreau a fi potriviţi pentru fotbal. A afirmat cu fermitate că voi avea o carieră frumoasă în sportul rege, deşi eu îi spusesem clar că joc tenis de câmp şi nu am de gând să renunţ. Dar domnul a insistat. A aflat numărul de telefon al părinţilor mei şi un an de zile i-a bătut la cap.

În cele din urmă, am cedat insistenţelor şi am mers la fotbal. Energetica Bistriţa a fost primul club, care apoi a luat denumirea de Şcoala de fotbal „Viorel Moldovan”. Acolo am deprins primele taine ale fotbalului, aşa a început totul.

* Te mai gândeai să revii la sportul ab?

*** Sincer, nu. Am început să îndrăgesc fotbalul, iar la 14 ani am plecat de acasă, la Centrul Naţional de la Mogoşoaia. Lucian Burchel, actualul director al Şcolii Federale de Antrenori, a organizat o selecţie pe ţară în vederea Campionatului European ce s-a disputat la Bucureşti, în 1998, iar eu m-am numărat printre cei trei portari cooptaţi în lotul naţional.

Eram în clasa a IX-a, mi-a fost foarte greu să mă despart de familie, am stat un an la Bucureşti, dar am revenit pe meleagurile natale. Apoi a urmat o perioadă frumoasă în cariera mea.

Marco, fiul portarului Alexandru Greab

Aveam evoluţii promiţătoare şi am fost la un pas de a semna cu Dinamo Bucureşti. A venit la Bistriţa pentru a mă convinge domnul Ion Moldovan, cred că era director sportiv în Ştefan cel Mare. M-a dorit mult, dar eram un copil, aveam doar 16 ani şi jumătate, eram necopt, să spun aşa.

Nu am plecat la Dinamo şi nu regret nici acum, privind în urmă.

* Ce s-a întâmplat după aceea?

*** Am rămas în oraşul natal şi în scurt timp am semnat cu Gloria Bistriţa, formaţie care evolua în primul eşalon. I-am avut antrenori, în cei doi ani şi jumătate petrecuţi acolo, pe Sabău, Şumudică, Reghecampf, tehnicieni de top; am învăţat de la fiecare câte ceva.

Fără să am intenţia de a deranja în vreun fel, Laurenţiu Reghecampf este cel de la care am învăţat foarte multe lucruri utile. Mi-a plăcut cel mai mult stilul său, îţi inspira respect profund felul lui de a fi, de a se comporta, nu ţipa niciodată, iar simpla sa prezenţă te făcea să-l apreciezi din ce în ce mai mult.

La 19 ani şi jumătate am rămas fără echipă, mi-am terminat contractul cu bistriţenii şi am fost nevoit să-mi caut alt drum. Mi-a fost greu, dar am rezistat. M-am pregătit singur şi…

* A răsărit din nou soarele şi pe strada ta…

*** Exact. M-a sunat Ioan Horoba, care era preşedinte la Gaz Metan Mediaş, şi mi-a propus să merg acolo. Eram bucuros că voi semna tot cu o echipă din Liga I, dar m-am izbit de o altă problemă: aveau deja patru portari, eu eram al cincilea şi nu mă gândeam că voi juca prea curând. Dar viaţa este uneori imprevizibilă şi îţi oferă surprize de tot felul.

Se apropia meciul cu Dinamo, era o confruntare grea. În decursul unei săptămâni s-au accidentat trei portari, nucleul de bază. Habar nu aveam că voi intra titular. Pleşca era favorit să fie titular, dar la încălzirea de dinaintea începerii partidei s-a accidentat, a făcut ruptură de menisc.

Doar eu am mai rămas pe listă şi s-a apelat la mine. Tribunele erau arhipline, emoţii aveam foarte mari, dar m-am descurcat. Rezerva mea pentru postul de portar era un jucător de câmp, Vali Negru.

Încetul cu încetul m-am impus printre titularii acelei echipe şi am petrecut şase ani frumoşi la Mediaş. În 2018 s-a rupt totul, deşi evoluasem în peste 80% dintre partide. Nu ştiu din ce cauză nu m-au mai vrut.

* Nu totul este perfect în viaţă, mai apar şi momente grele.

*** Aşa este. În 2018 am ajuns la Chiajna, eram într-un moment neplăcut din punct de vedere profesional. Veneam după o accidentare urâtă, dar cei de acolo au avut răbdare cu mine, mi-au acordat încrederea necesară şi am fost capabil s-o iau de la capăt.

Antrenor era Dorinel Munteanu, un om de milioane. Mai avea puţin şi mă lua acasă, atât de mult mă îndrăgea. A văzut că sunt serios şi îmi doresc să fac performanţă. Am rămas la Chiajna doi ani, evoluând atât în primul eşalon, cât şi în cel de-al doilea, iar în 2020, când întrecerea internă a fost suspendată din cauza pandemiei, am semnat cu Sepsi Sfântu Gheorghe, unde nu am rămas decât două luni; la scurt timp am semnat cu FC Argeş şi nu regret niciun moment.

* Cine te-a convins să semnezi cu gruparea alb-violetă?

*** Domnul Viorel Dumitrescu, antrenorul de portari, cel pe care l-am avut şi la Chiajna. Mi-a spus că va fi un pas important în cariera mea şi aşa s-a dovedit a fi. A fost cea mai inspirată decizie pe care am luat-o. Am trăit şi trăiesc momente frumoase în familia numită FC Argeş.

Toţi suntem o echipă, nimeni nu este mai presus, suntem uniţi şi acest aspect constituie un avantaj pentru noi.

* Te consideri un om împlinit?

***  Da, atât în plan personal, cât şi profesional. Am o familie minunată, o soţie şi un copil pe care îi ador şi care îmi oferă linişte şi confort. Perioada petrecută la Mediaş a avut multe aspecte pozitive. De pildă, acolo am întâlnit-o pe cea care avea să-mi devină soţie, pe Cristina; m-a cucerit din prima clipă.

Marco, Alexandru şi Cristina Greab, o familie împlinită şi fericită

Împreună avem un băieţel, Marco, de numai 1 an şi 9 luni. Venirea lui pe lume a fost cel mai frumos moment din viaţa mea. Mă declar un familist convins, timpul liber pe care-l am mi-l petrec în mijlocul celor dragi.

Sunt împlinit şi la capitolul profesie. Joc la o echipă de tradiţie din fotbalul românesc şi viitorul sună promiţător. Cei din conducere au încredere în noi, pe suporteri îi simţim aproape la fiecare meci, ce poate fi mai frumos de-atât?

* Există un secret al reuşitei?

*** Caracterul, dorinţa permanentă de a te autodepăşi, respectul pentru semeni, ambiţia de a-ţi dori să te ridici chiar şi atunci când eşti la pământ. Cred că fiecare dintre noi trebuie să fie pregătit şi de eşecuri, să nu credem că suntem invincibili şi nimic nu ne poate sta în cale.

* Ce planuri de viitor ai?

*** În contextul actual, vă spun sincer că nu-mi doresc decât sănătate. Mă uit la vecinii noştri şi văd mult sânge, multă durere, familii care suferă. Să ne rugăm să fie pace şi linişte la noi, este cutremurător ce li se întâmplă altora.

Planuri concrete de viitor? Să ajung cât mai departe cu FC Argeş… şi să-mi meargă bine afacerea. Mi-am deschis recent o cafenea la Bistriţa, soţia se ocupă de bunul mers al lucrurilor.

sursa foto: arhiva personală Alexandru Greab

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_imgspot_img

Citeşte
ŞI

CS Mioveni a ratat promovarea în prima ligă de fotbal (foto/video)

CS Mioveni n-a reușit promovarea în prima ligă de...

Festivalul Internațional al Teatrului de Studio, o nouă ediție, la Pitești, peste câteva zile

În perioada 28 mai-2 iunie, Teatrul Alexandru Davila din...

Ion Georgescu a revenit în funcția de primar al orașului Mioveni, a decis Tribunalul Argeș

Ion Georgescu, fost primar al orașului Mioveni, judecat în...

Ion Mînzînă: ”Și la Rătești suntem pe drumul cel bun. Modernizăm și DJ 702G” (galerie foto)

Drumul județean 702G Recea (intersecție autostradă A1) - Catanele...