De mulţi ani judeţul Argeş n-a mai avut un pugilist atât de talentat şi de promiţător ca tânărul de numai 17 ani Adrian Preda.

Practic, de la Crinu Olteanu (campion mondial la Houston, în 1999) şi Răzvan Andreiana (campion european în 2007 şi vicecampion mondial, un an mai târziu), Adrian Preda, legitimat la CSM Piteşti şi la FC Argeş, e de departe cel mai promiţător boxer argeşean.

Elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Alexandru Odobescu”, unul dintre cele mai bune licee din Piteşti, Adrian e un elev silitor, inteligent, care n-a obţinut în niciun an medie sub 9.

Greu de bănuit că elevul delicat şi – aparent – firav, e multiplu campion naţional la box, cadeţi şi juniori, şi de două ori vicecampion european de juniori. Iar antrenorul său, inegalabilul şlefuitor de talente Ioniţă Mărăşescu, e convins că Adrian vrea şi poate mai mult.

Vă invităm, în rândurile de mai jos, să faceţi cunoştinţă mai îndeaproape cu un viitor mare campion al boxului românesc, Adrian Preda. Un tânăr pe cât de talentat, pe atât de modest, de bine crescut şi neaşteptat de lucid şi de matur pentru vârsta sa fragedă.

Cum a început aventura ta în ring, Adrian?

Am început acest sport în anul 2016 dintr-o întâmplare banală, în cartier, când un băiat mi-a adresat câteva înjurii pe o rețea de socializare. L-am chemat în fața blocului meu și ne-am bătut. După această întâmplare, m-am interesat unde pot învăța câteva tehnici de autoapărare, iar sfatul a fost să mă îndrept spre box, deoarece aveam câțiva prieteni acolo.

Părinţii te-au susţinut de la început în a practica acest sport despre care se ştie că nu e tocmai delicat?

Da, părinții mei mereu m-au ajutat și m-au susținut în ceea ce am vrut să fac, au fost mereu lângă mine.

Cel mai frumos moment, cel mai trist moment din carieră?

Cel mai frumos moment al meu din carieră a fost când am obținut prima medalie de argint la campionatele europene din Rusia, deoarece nimeni nu avea așteptări de la mine, vă pot spune că nici eu. Cel mai trist moment a fost anul trecut, tot la campionatele europene, dar de la Galați, unde am obținut aceeași medalie, după un meci final foarte echilibrat cu un rus, decizia fiind de 3-2 pentru el.

Unde te vezi peste 10 ani, Adrian?

Peste 10 ani mi-aş dori deja sa fiu în boxul profesionist, undeva prin afară, acesta ar fi visul meu. Vreau să căştig un titlu la profesionişti.

Cum imbini şcoala cu boxul? Profesorii sunt înţelegători cu tine, ştiindu-te un campion?

Este destul de greu să îmbini sportul cu cartea, însă cu sacrificii și cu multă dorință le poți face pe toate. Profesorii sunt înțelegători și îi apreciez foarte mult pentru asta, deoarece se gândesc și ei că este greu să mergi în echilibru și cu sportul și cu școala. Până acum, sunt mulţumit de cum am reuşit să le împac pe ambele.

Dacă ai fi preşedintele Federaţiei Române de Box, care ar fi prima măsura pe care ai lua-o?

Chiar nu ştiu ce să răspund… Acolo e vorba de conducerea unei instituţii, or eu sunt un simplu sportiv. Eu sunt la început de carieră sportivă, la carieră mă concentrez acum. De conducerea federaţiei de profil cred că trebuie să se ocupe marii boxeri retraşi din activitate.

Ce părere ai despre situaţia din România, mă refer la nebunia aceasta legată de coronavirus? Presupun că îţi afectează pregătirea.

În momentul de faţă este o situație foarte delicată, toate competițiile sportive au fost amânate, de asemenea și antrenamentele, dar sperăm că vom trece cu bine peste aceste momente și ne vom reapuca din nou de treabă. Abia aştept.

Care este următoarea competiţie la care vei participa şi ce aşteptări ai de la ea?

Acum două-trei săptămâni la Giurgiu s-a desfășurat Campionatul Naţional de tineret, unde am ajuns până în faza semifinalelor, când a fost amânată competiția de către Direcția de Sănătate Publică din cauza virusului COVID-19. Aştept cu nerăbdare reluarea campionatului și sper că voi obține medalia cea mai strălucitoare. Doar la aur mă gândesc, de câte ori particip la vreo competiţie.

Ce le recomanzi puştilor care evită sportul, mişcarea şi preferă să petreacă ore în şir în faţa calculatoarelor?

În opinia mea, în loc să piardă atât timp în faţa unui calculator, ar putea face un sport care să le ocupe timpul liber. Sportul este viată, unde te implici minte, trup și suflet. Calculatorul e doar o bucată de plastic, cu nişte circuite electronice, ceva fără viaţă…

sursa foto: fcarges.ro, CSM Piteşti

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here