Mă duc la film, la teatru și la concerte de atâția ani. Așa că, inevitabil, pot să compar, în câteva rânduri, publicu’ de ieri cu cela de azi. Iată-le mai jos:

Era bucurie, țel și o mândrie să vezi un spectacol. Te-mbrăcai frumos și veneai la timp. Intrai în sală sfios. Cătai locu’ de pe bilet respectuos, te așezai atent și nu mișcai pân’ la sfârșit. Nu bântuiai printre rânduri haotic, deranjând despotic. Nu te foiai  aiurea, ca azi și nici în șoaptă măcar nu vorbeai. Nu frecai ostentativ și constant telefonu’. Nu râdeai inept și nu sfidai p-ăi din jur în vreun fel. Ca să nu-ți pună imediat eticheta ”needucat”…

Acuma, e invers. Te dai ”cetățean european”. Doar cu drepturi, fără-ndatoriri. Faci  orice, oricum, oriunde, fățiș. Că e libertate, nu? Și democrație, rea, fi-r-ar să fie. Că banu’ vorbește și bogat păzește. Iară politețea, autocenzura lăsate-s deoparte sfruntat. Iscându-se astfel, în speță, disconfort, neplăcere și iritare din plin…

Venim la concert ca să-l ascultăm. Să ne pătrundă în suflet și-n gând. Nu să etalăm mobilele frapant, voit, deranjant. Îl comentăm după. La teatru, la film, ca să le vedem. Afară, apoi, le evaluăm. Bunu’ simț elementar, dacă-l avem, ne obligă la respect pentru scenă, ecran și lumea din sală. Căci, până și la birt, să fii ponderat se cuvine. Nu te-mbeți, nu faci scandal. Darmite-ntr-un lăcaș de cultură, templu al spiritului în căutare de hrană anume… Am zis, nu am dat cu paru’, că m-am săturat. Fără supărare, ci cu luare-aminte. Pentru ceia care nu prea stau cuminte…

Adrian SIMEANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here