Ieri, cu ocazia unei sărbători naţionale a Ucrainei (Ziua Unităţii şi Libertăţii ţării), actorul care joacă rolul de preşedinte al acestei ţări, Volodimir Zelenski, a găsit de cuviinţă să mulţumească României pentru sprijinul constant oferit Ucrainei prin următoarele cuvinte:
„În scurt timp, Republica Populară Ucraineană a cedat Kievul sub presiunea bolșevicilor, o bună parte din teritoriile Galiției au fost ocupate de trupele poloneze, Bucovina de Nord de români, iar Transcarpatia i-a revenit Cehoslovaciei”, a declarat Zelenski, la televizor, în faţa naţiei ucrainene, cu referire la perioada imediat următoare primului război mondial.
Deci, România a „ocupat”, cică, Bucovina de nord. Adică am ocupat un teritoriu românesc care, spun istoricii (chiar şi cei ucraineni) nu a fost ucrainean niciodată până la ticălosul pact Ribbentrop-Molotov, prin care germanii şi sovieticii şi-au împărţit continentul între ei.
Cam asta e mulţumirea de care România are parte pentru sprijinirea constantă a „parcursului european” al Ucrainei, pentru sprijinul manifestat pentru integritatea sa teritorială atunci când Rusia a alipit Crimeea etc.
Poate că ar fi momentul ca România să-şi reconsidere relaţiile cu această ţară. Nordul Bucovinei, pământ dintotdeauna românesc, e ocupat de Ucraina, dar România sprijină ocupantul peste tot unde poate. Undeva aici e o fractură de logică.
Acum câţiva ani, citisem despre ţarul Putin spunând despre Ucraina că „e o ţară artificială, compusă din nişte teritorii luate de la România, Polonia, Slovacia, plus alte teritorii făcute cadou de noi”.
Cine-o fi având dreptate, Putin sau Zelenski?
sursa foto: Facebook
*Acesta este un text preponderent de opinie şi trebuie luat ca atare