Dacă ar fi fost la fel de longeviv ca şi colegul său de credinţă liberală Mircea Ionescu Quintus, i-am fi spus azi la mulţi ani cu ocazia zilei de naştere.

Şi l-am fi omagiat ca pe un om politic reprezentativ, cu carismă, din stirpea celor care se nasc, nu se fac peste noapte, din şoferi şi din electricieni.

Îl chema Radu Câmpeanu şi de la Brătieni încoace, a fost, poate, cel mai ilustru reprezentant al liberalismului românesc.

S-a născut la Bucureşti, acum 97 de ani. S-a născut liberal, ca fiu al unui fost prefect PNL de Dâmboviţa. În vremea războiului, a fost preşedinte al Tineretului Universitar Naţional Liberal.

Participant activ la protestele anticomuniste de după război, a făcut de mai multe ori cunoştinţă cu beciurile Siguranţei.

N-a mai apucat să-şi finalizeze studiile universitare, pentru că nu i s-a mai permis.

A fost, ulterior, muncitor la un gater, apoi contabil la o cantină muncitorească și, în cele din urmă, șef de birou la o regională de Drumuri și Poduri.

În anul 1973, la 52 de ani, a izbutit să emigreze în Franţa, împreună soţia sa şi cu fiul lor, Barbu. A lucrat şi acolo tot în construcţii. A devenit șef al liberalilor din exil și editor al unei publicații destinate românilor din Europa occidentală.

A revenit în ţară imediat după 1990, reînfiinţând şi prezidând PNL, până în 1993, când a fost ales preşedinte al PNL Mircea Ionescu-Quintus.

A fondat PNL-Câmpeanu, imediat după aceea. Cea mai puternică organizaţie a acestui partid a fost cea din Argeş, condusă de discipolul său, Leonard Soare.

Radu Câmpeanu şi Leonard Soare

Într-atât de mult se ataşase Radu Câmpeanu de Argeş încât şi-a cumpărat şi o casă de vacanţă la noi în judeţ, la Budeasa.

A revenit în PNL în anul 2000, a fost senator între 2004 şi 2008 şi a plecat dintre noi în anul 2016. răpus de necruţătoarea maladie Alzheimer.

Radu Câmpeanu a fost un bărbat prezentabil, cult, erudit, vorbitor rasat de limbi străine. Orator şi autodidact prin vocaţie. Un om de stat comparabil, printre contemporanii săi, doar cu personaje ca Ion Raţiu sau Corneliu Coposu.

Bruma de democraţie din România, atâta câtă mai e azi, îi datorează enorm lui Radu Câmpeanu.

Cu toate acestea, aniversarea naşterii sale trece, an de an, neobservată, nebăgată în seamă.

Nici chiar cei care-şi spun azi liberali şi se hârjonesc prin partidul reîntemeiat, după Revoluţie, de Radu Câmpeanu, n-au găsit de cuviinţă să-i omagieze memoria.

Nici măcar printr-o amărâtă de postare pe Facebook.

surse foto: arhivă Leonard Soare, revista 22



LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here