Acum 47 de ani, la 20 septembrie, în apropiere de Bâlea Lac, în prezenţa „conducerii superioare de partid şi de stat” (aşa se spunea, în limba de lemn a vremii) a fost deschis traficului DN 7C, vestitul drum Transfăgărăşan. Lucrările la această capodoperă a ingineriei româneşti au început la finalul anului 1969 şi au fost finalizate în mai puţin de cinci ani. Cam tot atâta cât durează, azi, redactarea unui studiu de fezabilitate şi pregătirea documentaţiei pentru licitaţie la un drum asemănător.

I s-a propus preşedintelui comunist al vremii, Nicolae Ceauşescu, ca drumul să-i poarte numele, însă, surprinzător, acesta a refuzat propunerea „oamenilor muncii”.

Deschiderea oficială a drumului Transfăgărăşan, în prezenţa preşedintelui Nicolae Ceauşescu

De menţionat: în plin regim comunist, toate lucrările la drumul Tranfăgărăşan au fost făcute folosindu-se în exclusivitate utilaje şi echipamente fabricate în România: tractoare produse la Braşov, autocamioane şi autobasculante SR 101, SR 131 Carpaţi şi SR 113 Bucegi, fabricate, de asemenea, la Braşov, maşini ARO (IMS) produse la Câmpulung, buldozere, excavatoare şi utilaje terasiere de asemenea, româneşti etc.

Proiectul drumului a fost realizat tot de specialişti români, de la Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene, parte a Ministerului Transporturilor de la acea vreme.

Un camion SR 101, produs la Braşov, pe şantierul Transfăgărăşanului, în zona barajului de la Vidraru

O contribuţie deosebită la realizarea Transfăgărăşanului au avut-o militarii, în special cei din trupele de geniu. Poarta Geniştilor, de la cota 1200, versantul nordic, şi Poarta Întâlnirii (cota 1600) sunt două monumente care le cinstesc truda şi sacrificiile.

Inscripţia de pe Poarta Geniştilor e relevantă în acest sens: „Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc Poarta Geniştilor”.

Geniştii Armatei Române au muncit din greu la construirea Transfăgărăşanului

Asfaltarea Transfăgărăşanului şi celelalte lucrări conexe (sistemul de drenaj al apelor pluviale, rigole etc) au mai durat şase ani, drumul fiind gata „la cheie”, pe toată lungimea sa, în 1980, după aproximativ 9 ani de lucrări. Pentru comparaţie: proiectul autostrăzii Transilvania, dintre Braşov şi Borş, a demarat în 2004. Azi, după 17 ani, sunt construiţi numai 105 km din totalul de 404.

La Transfăgărăşan s-a muncit pe brânci, în condiţii deosebit de grele

La 47 de ani distanţă de la acest eveniment, România democratică, europeană, a anului 2021 încă nu e în stare să facă acest drum circulabil inclusiv iarna. Ceauşescu ar fi vrut s-o facă şi pe asta, şi ar fi făcut-o, dacă nu ar fi fost costurile prea mari pentru vistieria României anilor ’70.

surse foto: Imola Martonossy, transfagarasan.info

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here