Mazilit, după 26 de ani de domnie care adusese Ţării Româneşti linişte, pace şi prosperitate, Constantin Brâncoveanu (poreclit de turci şi Altîn bey, adică prinţul aurului) a fost dus de turci la Constantinopol (Istanbul, azi) şi închis în temniţa Edikule.
Sultanul Ahmed al III-lea, care-l bănuia că n-ar fi fost credincios Înaltei Porţi, a ordonat să-i fie tăiat capul, nu înainte de a-l sili pe domn să asiste cum tuturor celor patru copii ai săi li s-au tăiat şi lor capetele.
Aceeaşi soartă crudă a avut şi Ianache Văcărescu, sfetnic de nădejde al voievodului.
Turcii se oferiseră să-i cruţe viaţa domnitorulu şi celor patru odrasle domneşti, în schimbul trecerii la mahomedanism. Brâncoveanu, însă, a refuzat. La fel au făcut şi trei dintre fiii săi.
Legenda spune că doar mezinul, Matei, înainte de a urca pe eşafod, l-ar fi rugat pe tatăl său să-i permită să se „turcească”, pentru a trăi, dar voievodul l-ar fi îndemnat să nu se lepede de credinţa ortodoxă.
Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe domnitor şi pe fiii săi, acum 18 ani, iar de atunci, în calendar în fiecare an, la 15 august, îi prăznuim pe Sfinţii Mucenici Brâncoveni, care au ales să moară sub securea gâdelui, decât să se lepede de credinţa moşilor şi strămoşilor lor.
În memoria voievodului, mai multe aşezăminte culturale, şcolare, străzi şi bulevarde din mai multe localităţi ale ţării, îi poartă numele.
sursa foto: crestinortodox.ro